duminică, 25 noiembrie 2012

Menschen (9)



„Manche Menschen wissen nicht,
wie wichtig es ist, dass sie einfach da sind.

Manche Menschen wissen nicht,
wie gut es tut, sie nur zu sehen.

Manche Menschen wissen nicht,
wie tröstlich ihr gütiges Lächeln wirkt.

Manche Menschen wissen nicht,
wie wohltuend ihre Nähe ist.

Manche Menschen wissen nicht,
wie viel ärmer wir ohne sie wären.

Manche Menschen wissen nicht,
dass sie ein Geschenk des Himmels sind.

Sie wüssten es,
würden wir es ihnen sagen.”

vineri, 23 noiembrie 2012

Twist in my sobriety


Am văzut-o aseară la „Voice of Germany”. Ergoterapeuta de 23 ani din Greifswald, care cântă de 10 ani la chitară şi îşi scrie propriile cântece mi-a plăcut pentru varianta ei de Twist in my sobriety. A început nu foarte fericit, registrul de jos nu e pentru ea, dar când a pornit în forţă să-şi strige disperarea din ochii ca hologramele şi să-şi ducă la paroxism sângele scurs din mâini, a fost genială fata. Tot respectul pentru ea. Şi e primul cover care nu respectă registrul impus de Tanita Tikaram. Toate reluările de până acum au mers pe tiparul jos, sobru, îndoliat aproape al Tanitei. Chiar şi cover-urile rock. Doar Isabell Schmidt a avut nebunia salutară să interpreteze a doua jumătate a melodiei sus şi în forţă.

marți, 20 noiembrie 2012

pauza de respiraţie


simona popescu ne ia cu sine într-o călătorie. sub atingerea sufletului său, literatura prinde viaţă. simona popescu te învaţă să iubeşti. să cauţi căile din tine care duc spre sevele nesecate. critica literară se face cu sufletul şi cu creierul. cu concepte îndelung hrănite cu sentimente. cu trăire.
criticii literari sunt oameni seci. morţi. care îi ucid pe cei despre care scriu. sub pana lor, literatura nu mai are nimic viu. piere. se sufocă. devine o magazie just ordonată. calculabilă. reductibilă la formule. la statistici. cuantificabilă. devine un peşte amorf. rece. repugnabil.
nu cred că există critică feminină. sau masculină. există oameni care trăiesc. şi oameni simulacru. cu viaţa searbădă. cuantificabilă. ambele categorii scriu precum trăiesc. simona popescu te învaţă să trăieşti. asta dacă vrei. ea este precum scrie. vie. suflet. pasiune. gândire potenţată de cele trei enumerate mai înainte.
poveştile prind viaţă sub pana şi prin glasul simonei popescu. poveştile sunt viaţă. sub magnetismul simonei popescu, timpul se suspendă. simona popescu nu este critic literar. nici cadru universitar. nici poetă. este poezia pe care o scrie continuu. şi care o scrie continuu pe ea.

duminică, 18 noiembrie 2012

despre nimic


niciodată nu am avut vreun sentiment de săltare a inimii în faţa frumuseţilor patriei. şi asta de vreo 34 de ani încoace. privesc haotic pe geamul unui tren care înghite câmpii murdare. muzica din căşti nu mă salvează. nu am starea de a asculta niciuna până la capăt. abia după vreo oră de mers spre răsărit reuşeşte alice cooper să mă pună pe picioare. pământ răvăşit şi animale obosite. o lume căzută pe lume. discuţii despre cotidianul anost. cafele, termopane, vecini, idile de mahala zboară odată cu traiectorii imprecise ale peisajului. lumea intră în compartiment mirosind a ceaţă, a ţigări şi a griji. aerul de afară şi poveştile spuse de el.
bărbatul din faţa mea avea un tricou cu o inscripţie în daneză. şi o servietă comunistă. fata de lângă mine mânca biscuiţi cu aromă de ceapă şi smântână (blestemat fie TUC şi neamul lui TUC pentru această combinaţie!). de la chiajna trenul începe mersul târâş. şi acela cu pauze. se fac poze cu groapa de gunoi.
apoi, pe la unirea, l-am zărit pe marius manole. pare mai om decât la tv.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

cum să spui


cum să spui cuiva că
ţi-e dor de el când te arunci
în alte braţe
şi cum să-l minţi cu gura care sărută
o alta fie şi virtual absenţa ei
în viaţa ta prezenţa ei la pieptul altuia
(şi când te tăvăleşti de dor spune
altundeva te iubesc)
râsul ei tristeţea ta
stai şi-o aştepţi cu gura căscată
[să nu-ţi intre ploaia în gură de la atâta aşteptare]
acele buze nu-ţi spun
[fata cu două feţe]
numai ţie
te iubesc
[faţa cu două feţe]
ea [aerul şi cerul]
[ea] mai jos ca pământul

Explicaţie: această poezie nu-mi aparţine decât în măsura aranjării şi tăierii sale. Este un mail anonim primit, care, în introducere, până să ajungă la nişte înjurături inexplicabile şi de un prost gust teribil, serveşte un preambul cu valenţe poetice, pe care l-am forfecat (am mai şi eliminat câteva lucruri), l-am recombinat puţin, pentru că i-am simţit un oarecare potenţial. Printre multele mailuri anonime care îmi agasează căsuţa poştei electronice, iată şi ceva ce poate fi reciclat (mă rog, o parte din această scrisoare, restul e utilizabil doar de către vidanjă). Puteţi contacta autorul / autoarea /autorii mailului (pentru eventuale felicitări, întrebări, sau alte lucruri comunicabile) la adresa de pe care cu mult curaj a fost expediat:
Tom Tom tomtommil@yahoo.com