Republica Meltenia 1

Revin asupra obsesiei mele, călătoria cu autobuzul nambăr sics prin ză capitala of ză Bănie, ză viligi neimd Craiova. Un astfel de parcurs îl recomand călduros tuturor scriitorilor aflaţi în pană de idei, după un circuit complet, se vor întoarce triumfători la masa de lucru, cu material pentru câteva cărţi.
Câteva zile în urmă: vara mai dădea iama, probabil pentru ultima oară, prin răvăşitul şi zăpăcitul septembrie. Ca atare, oltenii certaţi definitiv cu igiena fac iarăşi ravagii prin mijloacele de transport în comun. În faţa mea, o doamnă lecturează "Gazeta de Sud". Lângă ea, în picioare, un veritabil locuitor al Republicii Meltenia, care, după genocidul olfactiv pe care-l făcea, părea că nu avusese în viaţa lui un "full contact" cu apa şi săpunul. Mirosul emanat în toate cele patru puncte cardinale însemna, pentru majoritatea pasagerilor, o probă demnă de "Cartea Recordurilor", de tipul: "cât rezist fără să respir?" Doamna cu ziarul începe să se ţină cu obstinaţie de nas, pentru a stopa pătrunderea infernală a duhorii. Melteanul, concentrat, lecturează şi el paginile "Gazetei de Sud". Eu îmi îndrept capul spre geam, de unde mai venea o boare de aer curat. O bătrânică de pe rândul paralel, văzându-mă probabil galben la faţă, îmi zâmbeşte poznaş şi îşi vântură mâna prin faţa nasului.
Nu am nimic împotriva tricourilor chinezeşti de plastic, cu condiţia să fie spălate din două în trei minute, fiindcă, altfel, declanşează arma chimică. Femeia cu ziarul, martiră de-a dreptul, începe să aibă gesturi de evidentă nervozitate şi nu face vreun efort de a şi le camufla. Îşi face aer cu mâna, se întoarce fierbând de furie în toate părţile, se ţine de nas, mai are un pic şi explodează. Melteanul puturos, tot mai băgat în ea, citeşte cu gura căscată nu ştiu ce de prin ziar.
Scurtă detensionare a situaţiei: sună Digi Mobilul martirei olfactive. Doamna răspunde nervos, e o colegă de serviciu, nu stie când ajunge la job, n-are chef de taină fiindcă e unu' lângă ea şi pute ca dracu'. Digi Mobilul se închide, colega rămâne, evident, nedumerită.
Atmosfera din autobuz se duce spre climax. Femeia se decide să ia taurul de coarne, împătureşte ziarul, hotărâtă să-l transforme în evantai şi ventilator, pentru a putea supravieţui. Numai că vajnicul locuitor al Melteniei se apleacă foarte politicos şi îi spune: "Doamnă, vă rog mult, mai lăsaţi-l puţin deschis, să termin şi eu articolul!"
Femeia s-a ridicat brusc, a aruncat ziarul în capul melteanului, care l-a cules tacticos şi a continuat lectura. Ea s-a pierdut năucă printre şirurile de oameni care, în faţă, se agăţau de câte o bară de susţinere.