duminică, 27 decembrie 2009

Adevăruri sau restul e gargară


Întotdeauna m-a atras nebunia. Limita aceea fină care desparte lumi. Şi tot timpul m-am întrebat de cei ei sunt "nebuni", iar noi, "normali". Numai pentru că suntem mai mulţi? Impune majoritatea?
Mă bucur că, în ultimul timp, şi psihiatria ia în considerare alte posibile explicaţii pentru cazurile de "nebunie". Mintea şi sufletul uman nu pot fi reduse şi concentrate în formule cu pretenţii matematice. Dintotdeauna "nebunii" au avut trecere şi pe lângă regi. Înşişi profeţii au fost consideraţi "nebuni", întrucât aveau capacitatea de a vedea dincolo de limitele spaţio-temporale. "Nebunia" nu cunoaşte limitări impuse.
Ieri seară, în autobuz, era un astfel de "nebun" (autobuzul şase, of course!). Un debit verbal impresionant. Mitralia pe gură subiecte din cele mai varii domenii: religie, medicină, monden, învăţământ, politică. Şi doar enunţa subiecte, le comenta (în viteza sa impresionantă) cu o competenţă care ar fi umilit pe mulţi dintre aşa-zişii "specialişti". Câteva fraze mi-au rămas în minte, putând cu brio servi drept incipit sau final pentru creaţii literare:
"Îmi tot vine să mă sinucid. Dar, de la un timp, parcă mi-e jenă să mă sinucid!"
"Unii cred că, dacă au bani, se pot pişa pe Dumnezeu."
"Dumnezeu a murit. Restul e gargară!"

PS: târziu în noapte mi-am mai amintit o replică: "Totul e gratis în viaţă. Numai moartea se plăteşte."


Phoenix - Nebunul cu ochii inchisi

5 comentarii:

  1. psihofericiredecembrie 28, 2009

    wow, mare surpriza cu acest al doilea post intr-un timp atat de scurt! Imi place din ce in ce mai mult.Iar tie iti place sa surprinzi.
    Si aici, ca si in postul anterior, lasi loc si pentru cinici si pentru altruisti...fiecare alege ce vrea. Buna strategie.
    Vezi ca majoritatea comentatorilor de aici preferam sa te stim ca nefiind cinic..in functie de cat de soft te vedem, de fapt simtim. Sa incline oare balanta spre mr hide pe langa dr Jekill ?

    RăspundețiȘtergere
  2. psihofericiredecembrie 28, 2009

    In ceea ce priveste povestirile despre nebuni sau pseudonebuni pe care ii cunosc, prefer sa tin gura sacului strans legata.Mi-ar fi greu sa ma opresc. Nebunii amuzanti sunt un deliciu,fac un fel de dadaism de idei, insa cei tristi sunt de-a dreptul infioratori.Si nu stii niciodata de care dai.

    RăspundețiȘtergere
  3. dumnezeule(care mai esti, daca mai esti sau ai fost vreodata)! ai asa un fel minunat de a scrie...dar si atat de trist.totul, tot ce citesc e atat de trist.totusi, daca ma gandesc mai bine, pe buna dreptate-nu ca si eu as fi la fel la fel, dar de unde altfel, aici si acum?!

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place cum ai abordat problema nebuniei - matur si out of the box. Din pacate sunt prea putini oameni pe lumea asta care fac asta.

    Am avut un prieten schizofrenic. Un om de o genialitate rara. Cu idei extraordinare, cu o cultura deosebita si o gandire profunda si complexa. Era fascinant (o fascinatie dureroasa uneori) sa-l asculti si sa-l intelegi. Totusi violenta ce survenea din boala sa a fost cea care a pus capat prieteniei ce se anunta a fi tot mai periculoasa si distructiva... E trist ca astfel de oameni pot excela in anumite domenii in detrimentul altora...

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai cum imi spunea medicul meu, numai oamenii sclipitori aproape innebunesc, nu toti prostii.
    De-asta as vrea psihiatrie daca ar fi sa dau la medicina. Facea medicul meu ca atunci cand era in facultate si a vorbit cu unul de la psihiatrie, nu i s-a parut ca are ceva, ca nu gandeste bine, zicea ca e sanatos.
    Oricat mi-ar place psihiatria, mi-e sa nu fiu si eu la fel, sa nu depistez un asa-zis nebun, pentru ca si eu am idei briliante uneori:)).

    RăspundețiȘtergere