duminică, 18 aprilie 2010

Înţelesuri şi neînţelesuri: "Neînţelegerea" de Albert Camus


O piesă ca Neînţelegerea lui Camus nu se poate juca pe scena Naţionalului craiovean. Nu are loc. Nu are loc de „capodopere” precum Grăsana sau Lumina din pod. În schimb, cafe-teatrul Play şi compania Teatrulescu rămân fidele programului de promovare a valorilor autentice, astfel încât, dacă vreţi să vedeţi piese bune, regizate cu mult talent şi pasiune, nu vă rămâne decât să faceţi un drum pe strada C.D. Fortunescu. Atmosfera este una cât se poate de lejeră, fără fiţe, fără cefe groase, un loc unde chiar te simţi în largul tău, indiferent dacă îi cunoşti pe cei din local sau nu.
În afară de textul propriu-zis, Neînţelegerea se susţine viabil datorită regiei lui Vlad Drăgulescu (o regie care mizează mult pe reducţie, sugestie, libertatea actorială) şi a recitalului de mare clasă oferit de Mirela Cioabă, această autentică doamnă a teatrului românesc şi de Iulia Colan (în rolurile mamei, respectiv Marthei). Subiectul piesei aminteşte în destule locuri de cele Trei surori cehoviene (că tot am discutat nu cu multă vreme în urmă despre el pe acest blog), plus o mare doză de absurd şi de situaţii specifice existenţialismului. De la bun început, piesa este „periculoasă” şi aici atenţia regizorală şi a protagoniştilor trebuie să fie sporită: subiectele sunt oarecum „fumate”: dorul de a scăpa de o viaţă monotonă, lipsită de posibilitatea oricărei evoluţii, fixarea unui ideal depărtat ca simbol şi forţă motrice ce susţine personajele, unicul mobil al existenţei lor (aici este marea, cu nisipul ei fin, la Cehov era revenirea în capitala cosmopolită a Rusiei). Apoi sunt motivele infanticidului şi fratricidului. Vlad Drăgulescu, împreună cu Mirela Cioabă şi Iulia Colan ies strălucit din această ecuaţie care cerea multă atenţie şi o situare novatoare, altfel exista pericolul eşecului lamentabil, previzibil. Nu voi dezvolta subiectul, cine doreşte, poate lectura piesa, sau, şi mai bine, poate s-o urmărească la Play.
Ca să nu existe „neînţelegeri”: opera camusiană nu are doar două protagoniste, însă doar ele reuşesc să susţină pertinent eşafodajul. În rest, Marian Politic a avut doar rare momente când a fost „in”, când s-a pliat cu adevărat credibil pe rol, Raluca Păun a marjat interesant în pielea bătrânului servitor, iar nevinovata Maria nu a beneficiat, din păcate, de un suport actoricesc adecvat. De fapt, a fost unicul personaj complet ratat al reprezentaţiei. Mama (Mirela Cioabă) şi fiica, Martha (Iulia Colan) au monopolizat (în sensul foarte bun) întregul recital actoricesc, având prestaţii ireproşabile. Mirela Cioabă, o adevărată doamnă (mă văd nevoit să repet) a dovedit nu doar că respectă teatrul, arta, în general, ci şi pe sine, servind publicului o reprezentaţie cutremurătoare. A trecut suverană prin toate probele de foc ale piesei, prin toate capcanele care puteau duce rolul în derizoriu. Mai ales scenele când îşi declară dragostea filială (un subiect supralicitat deja şi care are mari şanse să cadă într-un banal supărător) sunt magistral asumate şi subsumate imaginii de ansamblu. Mirela Cioabă este pur şi simplu credibilă în tot ceea ce face în Neînţelegerea, îşi prezintă magistral traseul existenţial bulversat de infanticid. Mişcările de ralanti, atunci când fiica îi înmânează paşaportul ce îi certifică faptul că şi-a ucis propriul fiu, zugrăvesc fidel toate traseele sentimentale şi cognitive care se derulează bulversant în interiorul ei. Momentul înţelegerii (în toată această „mică neînţelegere”) este ilustrat fenomenal de către Mirela Cioabă, la fel momentul ruperii de lume, de fiică, de viaţa searbădă de până atunci, care nu are nimic artificial în el, ci este de un dramatism autentic, cutremurător, jucat cu toate resorturile intime ale fiinţei deschise.
De partea cealaltă, Martha (o Irină cehoviană mult mai decisă să scape prin absolut orice mijloace din viaţa lipsită de orizont, ale cărei unice momente de exaltare şi de speranţă sunt constituie de visarea la malurile mării, la parfumul trandafirilor, precum şi de atingerea simbolică a nisipului ţinut într-o cutie) este un personaj care etalează într-un interval scurt o gamă de mare anvergură de trăiri produse şi recepţionate. Iulia Colan străluceşte în rolul Marthei, poate chiar mai mult decât în rolul Irinei din Trei surori, deoarece în Neînţelegerea traversează pe un sector temporal limitat un registru de trăiri, de transpuneri şi interpuneri într-un ritm accelerat. Şi o face perfect credibil, pendulând între extreme existenţiale, trecând prin stări aflate la poli opuşi, mizând adesea totul pe încărcătura momentului. Astfel, se ridică la înălţimea Mirelei Cioabă, cele două dându-şi o replică actoricească memorabilă. De altfel, cele două mari actriţe din generaţii diferite, dezvoltă pe scenă o empatie admirabilă, interesant şi relevant este jocul privirilor dintre ele, de o încărcătură care potenţează subtil desfăşurarea evenimenţială. Sincopele decizonale, retractilităţile, avânturile celor două, intenţionat defazate încă din text, produc o imagine terifiantă a unui mecanism generant de absurd. Fiecare moment de „gol existenţial” al uneia dintre protagoniste este suplinit de către cealaltă, astfel încât nimic nu se roteşte în gol.
Ca un melanj de uşoară ilaritate, dar şi de oarecare gust amar rămâne scena finală, dintre Martha şi Maria. O scenă ratată în reprezentarea de la Play, o scenă care ar fi trebuit să fie cutremurătoare, dezagregantă, de-a dreptul, devine un joc de-a şoarecele şi pisica, o veritabilă scenă de actorie predată cu mare clasă de către Iulia Colan (să sperăm că s-a şi prins ceva de colega de scenă). Oricum, interesul este polarizat de cuplul mamă-fiică: cea dintâi, femeia trecută prin toate etapele existenţei, care primeşte lovitura finală (vestea infanticidului) ca pe o izbăvire. De partea cealaltă, Martha, cea care tânjeşte să devină femeie (şi doar în momentele ei de reverie extatică are revelaţia propriei feminităţi). Realitatea este anihilată pentru vis, caracterul compensatoriu joacă însă feste de o cruzime infernală.
Lucrată cu multă maturitate de către Iulia Colan în piesa regizată de către Vlad Drăgulescu este şi ideea de Dumnezeu, pe care o luminează din câteva unghiuri diferite, dar cu o forţă de impact năucitoare, halucinantă de-a dreptul. Ai, brusc, imaginea unui univers lipsit de pantocrator, un univers în care ideea de Dumnezeu pare ea însăşi lipsită de orice fel de vigoare, o lume decalibrată. Şi sunt aceste volute de forţă prin care tânăra actriţă ne aruncă fără scăpare în lumea în care ea trăieşte, în lumea sa din start osândită la planarea în virtualitate.
Am văzut un recital actoricesc de mare clasă, în care Mirela Cioabă şi Iulia Colan fac un cuplu fenomenal. Merită să vedeţi piesa pentru fiecare din gesturile celor două, pentru fiecare inflexiune a vocii lor, pentru fiecare privire. Pentru că jocul lor, atât de relevant, cuprinde toate paliere interpretării actoriceşti, pe un text foarte bun şi pe construcţia regizorală a altui tânăr plin de talent şi de pasiune.

33 de comentarii:

  1. mmm.. Vlad..
    Vlad este intr-adevar plin de pasiune...
    ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunteti doi frumosi! Frumosilor!

    RăspundețiȘtergere
  3. a posterioriaprilie 19, 2010

    esti si tu vreo fufa care a trecut prin patul lui Vlad, nu... a priori?

    RăspundețiȘtergere
  4. Evident a posteriori! ..si m-am gandit sa las scris asta undeva pentru posteritate.. iti multumesc pentru dosebita curiozitate!
    Ah.. la naiba, acum si pasiunea a devenit subiect monden, alaturi de vehiculatele idile urbane craiovene...

    RăspundețiȘtergere
  5. In schimb.. interesanta si deloc intamplatoare gasesc si alegerea melodiei. Cosmin, iti ofer o alta sugestie: Hoobastank- "The reason" pe care o poti gasi si aici: http://www.youtube.com/watch?v=fV4DiAyExN0&feature=fvst

    RăspundețiȘtergere
  6. public disgraceaprilie 19, 2010

    Pt numerele 1,4 si 5 (adica tot aia): De ce toate japitzele murdaresc imaginea unui om? In loc sa apreciati munca omului a lui Dragulescu ne punem ca japitzele poalele in cap si ne dam mari cu maraituri (mmmm) ce plin de pasiune e Vlad. Daca n-ai habar sa comentezi pe piesele de teatru, daca n-ai idei si gandesti cu ovarele, stai in banca ta si abtine-te ca e plina lumea de mizerii ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu puteti discuta civilizat? E vorba despre o piesa cutremuratoare si despre un joc senzational a doua actrite. Incercati sa veniti aici cu discutia.
    Intr-adevar apriori ai fost total deplasata, dar nu meritai atacuri asa de urate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa cum m-ai convins sa vad "Trei curori" acum m-ai facut sa-mi doresc cu ardoare sa vad aceasta piesa (btw. comentata extraordinar de tine!). Felicitari pentru promovarea culturii!
    PS: stie cineva cand se mai joaca piesa asta?

    RăspundețiȘtergere
  9. public disgrace: Multumesc pentru sugestie.
    Si pentru ca ai adresat si o intrebare, respectuos si cu logica ovarului meu drept (sper sa nu deranjeze rezonanta cu logica ta), sa iti raspund: pentru ca, in principiu, Omul alege la un moment dat "toate japitzele".. iar repercusiunilor faptelor sale trebuie sa aiba maturitatea de a le face fata in viitor. Dar asta este o alta discutie.
    (Nota: in general omul, NU Vlad, pentru ca tangential am lucrat cu el si el chiar isi face treaba cu real talent si PASIUNE (mmm, deranjeaza???), iar imaginea lui, eventual, ar avea de suferit tocmai in urma unor interpretari tendentioase ale unor figuri aflate in necunostinta de cauza!)
    Nu pot sa nu remarc si atitudinea total belicoasa si malitioasa a gurilor "binevoitoare" care acceseaza acest blog, per ansamblu.. sa inteleg ca asta e doar inceputul "distractiei". Pacat. Inteleg ca aveti o nevoie neincetata de hrana pentru barfa si oprobriu, dar mai ganditi si dincolo de acuzatiile directe, interpretarile patetice si speculatiile josnice pe care le faceti din comoditatea anonimatului! Ganditi-va la consecinte! Si scriu asta referindu-ma la comentariile absolut turbate pe care le-am citit la celelalte subiecte de pe blog. Sa va fie rusine pentru ele, va scriu eu, pentru ca bloggerul este prea rafinat sa va intoarca o replica acida, pe care de altfel ati merita-o cu prisosinta.

    RăspundețiȘtergere
  10. galeata de gunoi :)))aprilie 19, 2010

    a priori, ai lucrat "tangential" cu Dragulescu? :)))) Ma omori cu zile, inteligento! Si cu care parte a corpului ai avut tangente cu el? Cu ovarul drept?
    Are dreptate public disgrace: daca n-ai treaba cu comentariile legate de teatru, stai acasa si trage obloanele, ca-ti ploua in gura! Adica stii ceva: noi chiar lucram cu Vlad (nu doar "tangential") si stim ca e inuman sa fie murdarit de curvistine dornice de afirmare ca tine.

    RăspundețiȘtergere
  11. public disgraceaprilie 19, 2010

    a priori, esti o fufulita prin capul careia suiera vantul. incerci sa te bagi singura in seama si chiar afirmatiile tale sunt tendentioase si se preteaza la interpretari. o faci intentionat, ca sa iesi in evidenta: "Vlad isi face treaba cu real talent si pasiune". Zau? Ti-a facut si tie treaba? Cu talent si pasiune?
    Daca ovarul drept nu te duce mai mult decat sa faci afirmatii chipurile cu subinteles (in mintea ta dementa), leaga-ti o funie de gat si da-i balans!
    Tu, de la bun inceput, ai deviat discutia. Aici trebuia sa discutam despre arta, scumpi, nu despre aventurile tale la orizontala (presupuse) cu unul dintre cei mai buni tineri regizori romani.
    Si sa nu te uit: pai tu vorbesti despre anonimat, parasuta de trei parale? Tu nu te ascunzi cumva in spatele anonimatului? Si cu asta am incheiat capitolul japitze.
    Sa onoram si owner-ul blogului: da, draga Cosmin, Iulia joaca minunat, o face cu multa daruire la fiecare aparitie a sa. Iar despre Mirela cred ca e absolut inutil sa mai discutam. Si ai mai vazut ceva foarte interesant in jocul Iuliei: ideea de Dumnezeu si transpunerea sa in lumina rampei. Felicitari pentru blog! de acum o sa te citesc cu fidelitate!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce minunat! Iarasi acesti doi tineri deosebiti! Felicitari Cosmin, felicitari Iulia!

    RăspundețiȘtergere
  13. Am vazut "Neintelegerea" chiar la prima sau a doua reprezentatie in Play. A fost ceva insuportabil de terifiant, o piesa zguduitoare si, cum spune si autorul blogului, un recital actoricesc de clasa: Mirela Cioaba si Iulia Colan (cea din urma mi s-a parut totusi mai convingatoare).
    Mi-a placut mult cum abordeaza Cosmin Dragoste piesa.

    RăspundețiȘtergere
  14. Anca Tecu asta a fost cu mine colega de liceu si e asa cam retardata de felul ei, nu's cum de a ajuns actrita.
    Panteru Rozzzzzzz

    RăspundețiȘtergere
  15. galeata de gunoiaprilie 20, 2010

    Public, facem pariu ca anonimul ala cu "vai de voi" e tot amarata aia de a priori? :))))))))
    Ofer recompensa babana celui/celei care ofera informatii reale despre a priori, nu de alta dar sa matur putin orasul cu ea, sa facem putina deratizare :))))) Orice fel de informatie: id de mess, mail, hi5, facebook, numar de telefon, adresa etc. Vorbesc foarte serios ca ofer recompensa :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Barbie Dollaprilie 20, 2010

    pt galeata: :))))))) cu ce iesi la interval? :)))))
    Ca poate te ajutam cumva ;).
    Fiindca papusile "Barbie" nu mint niciodata, papusile "Barbie" dau tot din casa, cand te astepti mai putin ;)
    Si poate ne faci si noua un servici galeata ;)

    RăspundețiȘtergere
  17. galeata de gunoiaprilie 20, 2010

    Barbie, luna de pe cer iti dau daca ne ajuti sa punem mana pe japitza! O scelerata care se da ea mare ca-l stie pe Vlad si care nu e in stare sa scoata 2 vorbe despre piesa, regie etc. Si tot ea ne acuza ca ne bagam pe blogul asta misto si facem nu stiu ce. Pai ea a inceput si ii da zor in continuare. Noi chiar vroiam sa vorbim despre piesa, dar ai cu cine? Pai nuuuuu ca se baga in discutie toante de astea ca a priori, se baga si ele ca mustele in putina cu branza dulce! Deci Barbie, garantez recompensa, crede-ma!

    RăspundețiȘtergere
  18. O piesa rarissima, de o anvergura existentiala exceptionala, care transpune foarte bine schimbarea destinului, lupta covarsitoare cu absurdul existentei, triumful nimicului asupra vietii traite.
    Atenta si rafinata analiza facuta de Cosmin, surprinde niste lucruri foarte reusit, propune niste abordari curajoase si pe care doar un ochi din cale afara de persipicace si de cult le poate vedea. Am citit si analiza "Surorilor" cehoviene, am vazut ca ai acelasi stil maxim captivant, de imbinare a analizei discursiului textual cu cel scenic. Esti foarte aplicat in tot ceea ce afirmi.
    Am vazut si eu piesa la Play, de trei ori chiar si mi se par foarte juste toate afirmatiile tale referitoare la jocul actorilor. Iulia este inaltatoare in piesa, face un rol maximal, iar dna Cioaba are atata forta sugestiva, incat simti realmente toti fiorii pe care ii transmite ea.
    Ai dreptate si cu personajul Maria: nu cred ca tineretea actritei este un argument suficient de plauzibil in favoarea ratarii complete a acelui rol.
    Un blog foarte bun, de calibru intelectual desavarsit.

    RăspundețiȘtergere
  19. Barbie Dollaprilie 20, 2010

    galeata, s-ar putea sa avem o pista pt tine. stai aproape ;) (mai trebuie sa verficam informatia din niste surse si iti facem bucuria)
    Papusile "Barbie" dau totul din casa... :D :D sa nu te increzi niiodata in papusile "BARBIE"

    RăspundețiȘtergere
  20. a posterioriaprilie 20, 2010

    a priori, ramai o fufa frustrata rau de tot. adio fara cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
  21. Draga Dragoste,
    Ma bucur ca ai fost sa vezi piesa lui Camus. Si m-am bucurat sa citesc fiecare cuvant din articolul tau asa cum si tu te-ai bucurat, probabil, sa-l scrii. Dar care a fost oare obiectul bucuriei noastre?
    Stiu ca in timpul repetitiilor actorii au avut cosmaruri noaptea. La fel mi s-a intamplat si mie, dupa vizionare, si m-am gandit: oare ce e atat de adanc, de intunecat si de adevarat in ce spune piesa incat ne izbeste pe toti in rarunchii subconstientului si ne lasa atat de vulnerabili?… O crima.
    Crima nu e facuta din ura, nici din dragoste, nu razbuna nimic, nu instaureaza nimic. Este un numar din sirul numerelor naturale. Suna cunoscut, firesc si necesar. Omoram ca sa plecam la mare, sa construim castele de nisip si sa ne prajim la prajitura soarelui. Sa scapam de locul asta gol de soare, de caldura… de viata. Aproape simti ca locul, mai mult decat oamenii, cere crima, locul se cere deslocuit. Asa se face ca spatiul crimei este unul derealizat, inert, un vid in cadre de lemn. Dragulescu inteligent aseaza crima intre pereti de aer. In loc de tencuiala, ferestre si usi, el plaseaza panouri goale care dau iluzia unui vid interstitial care sta sa erupa ca un vulcan. Mai mult, interiorul povestii iese tot timpul din cadru si face salturi in prezent, alaturi de spectator, infectandu-l cu venin, cu spuma raului. Crima e oricand gata sa se aseze pe scaun alaturi de tine si sa-ti zambeasca complice.
    Intr-un fel piesa rastoarna povestea biblica a fiului risipitor care este recunoscut, primit si indestulat de tatal preafericit ca-l vede reintors acasa….. ‘caci acest fiu al meu, mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat’. Ori piesa prezinta o situatie exact invers, fiul nu s-a aflat (recunoscut), si nici nu a inviat din moarte, ci a murit din viata. Oare ce lucru a schimbat datele problemei? Visurile nu se pot realiza decat sacrificand inocenti? Copiii au ajuns sa-si instraineze parintii incat acestia nu-I mai pot recunoaste? Care e povestea asta cu absurdul vietii? Piesa nu raspunde ci lasa lumea in deschidere si mirare. Simplu si cutremurator.
    Dasha

    RăspundețiȘtergere
  22. Lucrurile au luat o turnura cu totul neasteptata si nedorita la comentariile referitoare la aceasta postare.
    a priori a lasat o replica deloc jignitoare, chiar calina, apreciativa la adresa lui Vlad. De aici si pana la nebunia declansata, drumul e mult prea lung si total ininteligibil pentru o minte cat de cat rationala.
    Daca asa intelegeti sa transati divergentele de opinii, cu ajutorul deloc onest al invectivei, nu pot decat sa deplang situatia de "coltul blocului". Iar de limbaj trivial si de amenintari de doi bani, credeti-ma, sunt suprasaturat. Acuzati pe a priori ca nu discuta despre piesa sau despre regie: o faceti cumva voi, care ati ales calea jignirilor nefondate? Daca sunteti mai buni/bune decat a priori, de ce nu dati un exemplu in acest sens?
    Consider ca ati intrecut orice limita a bunului simt, oricat de permisiva ar fi aceasta si, ca atare, va rog sa interveniti doar daca aveti ceva inteligent de spus, fara atacuri la persoana, intr-un limbaj civilizat.
    Joanna si Camus: felicitari pentru replici.
    Sick: urmareste teatrulescu.ro, acolo gasesti programul din Play.

    RăspundețiȘtergere
  23. Cu bucurie constat ca s-au intors oamenii frumosi pe blog! Bine ai revenit, Dasha!
    Da, este o parabola inversata a fiului risipitor, caruia nu numai ca nu i se aduc jertfe grase, ci este el insusi jertfit pe altarul unei vieti in care pana si visarea a devenit un mecanism autogenerant si autotrof. O existenta in care fratricidul este constient si lucid asumat, in care speranta soteriologica nu poate interveni nici din plan divin, nici uman: nici Dumnezeu, dar nici batranul servitor nu pot conferi ajutorul scontat, implorat.
    Cauzalitatea piesei este una doar aparenta, starile protagonistelor (fiindca in jurul lor se grupeaza centrul de greutate) au volte care flaneaza pline de sens prin naturalism, expresionism, existentialism si teatrul absurdului (si asta datorita interpretarilor de exceptie ale celor doua actrite, care au oferit mult sens si plenitudine personajelor)

    RăspundețiȘtergere
  24. Dasha, draga mea, ce ma bucur ca ai revenit! Te sarut!

    RăspundețiȘtergere
  25. Galeata de gunoiaprilie 21, 2010

    @Barbie, ca sa nu-l mai suparam pe owner, arunca aici orice informatii ai despre a priori:
    neverintown@mail.com

    RăspundețiȘtergere
  26. Sfintele moasteaprilie 21, 2010

    ce o tot laudati atat pe Iulia Colan asta de parca ar fi sfintele moaste?

    RăspundețiȘtergere
  27. Sfintele Broasteaprilie 21, 2010

    @Sfintele moaste: amice, tu ai vazut piesa respectiva sau vreo piesa cu Iulia? Cum naiba poti emite prostii daca nu ai o baza?

    RăspundețiȘtergere
  28. Sfintele Moaseaprilie 21, 2010

    pt sfintele moaste: Iulia Colan e chiar o mare actrita si ma bucur din tot sufletul ca e promovata atat de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  29. Sfintele boasheaprilie 21, 2010

    Moaste, m-am saturat pana peste scalp de din astia ca tine care vorbesc fara sa cunoasca realitatea, uite asa sa se afle in treburi. Ai fost in viata la vreun spectacol de teatru ca sa vorbesti?

    RăspundețiȘtergere
  30. Si eu, Gabisss. Pe ceilalti...nu stiu. Va alegeti niste nume, 'galeata', 'moaste', 'boase'! Vocabularul limbii romane e mult mai ales si mai generos. Nu cred ca chiar va regasiti in nickname-urile alese. Si sunteti atat de agresivi(e)...pe un site atat de frumos, de odihnitor prin supletea limbajului si armonia gandurilor exprimate de Cosmin. Nu stiu de ce nu incercati sa lasati otrava afara si sa intrati curati aici. Poate par anacronica, dar daca a fi modern inseamna sa versi venin ca o sepie, in toate directiile, atunci ma bucur ca vin din alta lume. De acolo unde fetele isi innodau visurile ca pe niste funde mari, albastre, la palarie si plecau in cautarea licornei prin umbra lichida a padurii de mesteceni.
    Dasha

    RăspundețiȘtergere
  31. Daca la universitate ni s-ar preda la fel cum scrie pe blog acest domn Cosmin Dragoste, am fi si noi departe. Pur si simplu te face nu numai sa intelegi opera/piesa,sa-ti pui singur intrebari, dar iti trezeste si un chef nebun s-o citesti/vezi. 100% voi fi la Play la urmatoarea reprezentatie a "Neintelegerii"

    RăspundețiȘtergere
  32. Am vazut piesa, si nu o singura data. Zguduitoare de la inceput pana la sfarsit. Ceea ce nu inteleg insa domnule draga ....ce aveti cu "Lumina din pod"? De ce va bateti joc numind-o capodopera in ghilimele? E o piesa care pe mine personal m-a miscat pana la lacrimi, o piesa pe care am vazut-o si am revazut-o. Pacat ca nu puteti trece peste mediocritate. Pacat ca va improscati cu noroi intre voi cand ar trebui sa fiti uniti. Pacat ca nu cititi dincolo de cuvinte, de gesturi..invatati sa zburati dragilor!

    RăspundețiȘtergere