duminică, 27 iunie 2010

Feluri de muzică


Dacă tot m-am luptat cu insomnia noaptea trecută, m-am gândit să fac o cură de filme. Am revăzut Blues Brothers, pelicula din 1980. Şi am reuşit s-o revăd cu plăcere, să nu mă plictisesc absolut deloc. John Belushi şi Dan Aykroyd fac nişte roluri magnifice. Nebunie de film, ironic până dincolo de limite, atingând tot ceea ce se poate atinge în materie de subiecte delicate, la un mod persiflant de zile mari. Plus foarte multă muzică excepţională şi apariţii de primă mână: John Lee Hooker, James Brown, Ray Charles, Cab Calloway, Aretha Franklin, Chaka Khan şi multe alte nume aproape sacre ale muzicii.

Am revăzut şi The Doors, al lui Oliver Stone. Ca să ştiu dacă, acum, puţin mai obiectiv în privinţa lui Jim Morrison şi a companiei, îmi voi schimba părerea despre film. Dimpotrivă. Mi s-a părut şi mai slab. Pe cât de mult îmi place Stone din Natural born killers, pe atât de mult „pe lângă” mi se pare aici. Filmul nu este susţinut interior absolut deloc. Ca să ajungi să redai stările lui Jim Morrison, trebuie să pătrunzi în acele adâncuri unde a reuşit el să coboare, depăşind toate barierele, până în moarte. Or Stone nu a fost capabil de aşa ceva. Stările paroxistice, de alterare a conştiinţei, de unde Jim îşi extrăgea inspiraţia sunt catalizate în peliculă doar cu mijloace exterioare, prea puţin apte să surprindă tot iadul trăit de Morrsion. Pendularea sa între Pam (Meg Ryan foarte „palidă” în acest rol) şi Patricia (care avea rolul unui adevărat mistagog, iniţiindu-l pe Morrison în tainele trăirii şi dăruirii bacantice, în frenezia dionisiacă) este atât de superficial şi de previzibil tratată de către Stone, încât nu se susține. Nu am văzut pasiunea devoratoare, identificabilă nebuniei, în relația cu Patricia, nici calmul apolinic regăsit la Pam. Filmul nu se axează nici pe muzică, nici pe poezie. Nici pe acele descinderi în „infern” ale lui Morrsion. Înainte de orice, Jim Morrison este un poet, un mare poet american (chiar dacă a trăit doar 27 de ani), studiat ca atare în istoria literaturii americane. Totdeauna am considerat că The Doors nu are melodii propriu-zise, ci versuri susținute de coloana muzicală. O muzică izvorâtă din acele stări alterate de conștiință, de saltul fără parașută în sine însuși. În final, câteva versuri ale lui Jim Morrison.


Fluturi

Si urletele lor


Trăim într-o lume cu fluturi pe aripile unor păsări moarte
Pene desprinse din carnea aripilor ce se întindeau în vânt,înainte
Aştept o reînviere a acestui moment paralizat
Descompunere în nemişcare
Uită-te mai aproape fără să te apropii de miros
Ai să vezi fluturi ce stau într-un moment de repaos
Pozând pentru Marele Pictor
Fluturi ce stau pe un moment suspendat
Un moment ce este ultimul dintr-un şir
Este singurul care se mai vede
O dată, cel dinaintea lui era ultimul
Dar timpul l-a ascuns, acum
Îmi încord nările să simt mirosul păsărilor curmate din zbor
Şi poate că secunda aceea putredă
Este cea mai materializată fărâmă de timp
Un zbor planat din care a crescut o stare de linişte
O aripă de vânt intrată în pământ
Molecule de trecere ce au căzut ca nişte lacrimi
Dar nu s-au zdrobit, ci au născut fluturi nemişcaţi din ele
Fluturi ce veghează trecerea ca un ritual sfânt
Aducându-şi oda printr-o moarte vie


Tărâm


Iată-ne ajunşi aici unde gândurile cad ca pielea arsă
Unde iluziile se nasc din aburi misterioşi ridicaţi de pe morminte adormite
Si ne înconjoară ochii
Este tărâmul faraonului placid,tăcut şi gentil
Ce poartă o floare sângerie în mâna stângă
Şi un şarpe negru şi umed în mâna dreaptă
Aici ai ajuns fugind, respirând adânc şi des
În încercarea disperată de a-ti trimite sufletul într-un loc mai bun
Te rugăm să iei parte la procesiunea noastră
Eşti ultima ta şansă,ultima noastră speranţă

Aruncă-ţi blana de leu de pe umeri
Si păşeşte în aburii extazului
Nu-ţi vrem carnea,suntem însetaţi de căldura minţii tale umede
Îngenunchează în faţa stăpânului lumii în care visele nu pot pătrunde
Apleacă-ţi privirea, încă îndrăzneaţă şi sărută petalele florii sângerii
O sută de petale cărnoase, o sută de suflete păstrate în răcoarea nopţii placide
Şi celebrează privilegiul, Şarpele Faraonului este nebun în aşteptarea unui suflet

Ridică-ţi privirea trufaşă, priveşte dansul timpului îmblânzit
Îţi oferim experienţa supremă,
Linişte şi calm absolut, fără zgomote, ploi sau lumină
Este marea neagră a sufletelor izgonite din globul de cristal
Tărâmul unde mintea nu sângerează
Pentru că amintirile se evaporă precum aburii de pe mormintele goale
Cine suntem noi?
Suntem lorzii zborului deasupra
Cei încătuşaţi de şapte ori în şapte stânci
Cei care suntem glas, cei care vorbim în ecou
Cei care am murit, dar nu suntem morţi
Cei care nu trăim, dar nu avem moarte
Noi suntem mireasma înfricoşătoare din nopţile fără stele
Cei care poartă blestemele în limbi roşii, bifurcate

Vino acum, este ritualul tău, focul arde timpul care ţi-a mai rămas
Închide ochii care mai zvâcnesc a viaţă şi sărută şarpele
Sărută şarpele pe limbă şi aruncă-te-n adâncul fiinţei tale-dorinţa
Dacă şarpele va simţi teamă nebună ,îţi va mânca sufletul
Dându-ţi eternitatea cea mult râvnită,dar nu cea sperată
Dacă, însă, va simţi dorinţă pură şi oarbă ca noaptea timpului,
Atunci noi te vom trezi din vis cu o suflare
Dându-ţi lucrurile pe care le poţi visa,le poţi simţi,dar nu le poţi atinge cu mâna.








8 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce fata de drogat turbat are Morison asta...

    RăspundețiȘtergere
  3. Absolut superbe poeziile! Mult peste tot ce am citit! Felicitari pentru postare si pentru ca ni l-ai readus, fie si pentru o clipa pe Jim in memorie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiam ca Blues brothers e cu atatia monstri sacri. Am tot dat peste film si l-am evitat mereu. Chiar e cu toti cei citati de tine?
    Iar in privinta lui Jim...o plecaciune adanca de tot!

    RăspundețiȘtergere
  5. jim was...well no,jim IS a genius!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am vazut the doors si imi placeee. Iar poeziile?Superbe. Frumos blog. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Intra pe http://jim-morrison-fanclub.blogspot.com/ si lasa un comentariu despre Jim Morrison
    COmentariu tau va aparea intr-o carte despre viata lui Jim Morrison
    Felicitari pentru blog

    RăspundețiȘtergere