Iluzia creează realitatea

Naţionalul craiovean şi-a încheiat stagiunea cu o premieră: Balconul, de Jean Genet, în regia lui Nicu Nitai. Ca text, piesa are substanţă din belşug, are „vână”, deschideri pe paliere interpretative multiple, consonanţă cu realul imediat. E un text ironic, muşcător de-a dreptul în multe locuri. Este o piesă despre iluzii, despre putinţa de a te minţi că poţi ieşi din tine, fie şi pentru un interval redus. Unde se pot întâmpla toate acestea mai bine decât într-un bordel, într-o casă de toleranţă. Iar toleranţa pare a fi vectorul ordonator al Balconului. Toleranţa de a-l accepta pe celălalt nu aşa cum este, ci aşa cum ar vrea să fie. În bordelul doamnei Irma se desfăşoară fantoşa unei umanităţi aflate în pragul sucombării. Oamenii sunt umbra dorinţelor lor, pasiunea este subordonată asumării unui rol. Confruntarea cu realitatea nu este atât de violentă pe cât s-ar putea crede. Dimpotrivă: masca îşi confecţionează personajul, astfel încât lumea devine o scenă enormă, cu roluri interşanjabile. Este parcă punerea în practică a uneia dintre afirmaţiile lui Eliade, referitoare la istoria religiilor: „Eşti ceea ce pretinzi că eşti.” În clivajul dintre fond şi formă, dintre aparenţă şi esenţă, iau naştere dramele reale, ale fetelor angajate în bordel, singurele care nu se automistifică. Iluzia se construieşte, se menţine, se pliază pe identificarea personală. Un spectacol al tragicului căutării de sine sub diferite forme sau nuanţe, al imposibilităţii situării identitare.

Din punct de vedere regizoral, Balconul arată bine, e viabil, se susţine. Se prezintă bine nu doar la nivel conceptual, ci şi vizual. Constantin Cicort face un rol excelent ca şef al Poliţiei, conferă personajului său subtilitate în reprezentare, devine plauzibil, joacă excelent tot dramatismul celui eclipsat de imposibilitatea de a avea şi el un corespondent în realitatea „fabricată”. Cicort îşi infuzează personajul cu o gamă remarcabilă de variabilitate a trăirii, conduce sigur jocul. Despre Ilie Gheorghe mai e ceva de spus? Intrarea sa în scenă ridică simţitor cota, spectacolul se desfăşoară pe alte coordonate de când apare Mesagerul Reginei (Ilie Gheorghe, care efectiv tractează piesa după el). Ca de obicei, Ilie Gheorghe face totul fără cusur, lucrează la fel de bine macro, dar şi pe nuanţă, este suveran, fără a eclipsa, este principiul motric imediat sesizabil. Nicolae Poghirc este foarte veridic în rolul Generalului, motivând scenic translarea personajului său în lumea propriei fantezii (bine susţinut de către Geni Macsim). Este foarte atent în metodele de persuadare scenică, se implică fără rest, are şi o intuiţie rafinată, care îl propulsează şi oferă rolului resurse inductive de mare clasă. Romaniţa Ionescu, în rolul prostituatei Carmen, face un rol de zile mari, eclipsând alte personaje cu greutate. Romaniţa îşi confecţionează un personaj viu, cu o viaţă interioară efervescentă, pe ale cărei vibraţii subtile actriţa Naţionalului craiovean baleiază extraordinar. Carmen a Romaniţei Ionescu refuză limitările interpretative şi expresive, decantează în forţă, dar şi graţios, succedaneele de înţelegere şi simţire, oferindu-le nuanţe interpretative de anvergură. Deşi cu un rol mai redus cantitativ, Iulia Lazăr (Chantal) convinge fără probleme, ca de fiecare dată. Chantal este un simbol, confecţionat de către revoluţionari, însă Iulia Lazăr reuşeşte, cu eroina ei, să parcurgă din cale afară de credibil, drumul invers faţă de majoritatea protagoniştilor piesei: iese din domeniul alegoric şi intră în realitate, chiar dacă această intrare angajată în realitate coincide cu moartea. Mi-a plăcut şi Cosmin Rădescu în Balconul, în sfârşit ieşit din rigiditate, în sfârşit adaptându-se rolului. Se mişcă mai lejer, are şi părţi în care îşi creează personajul, nu doar îl joacă (la fel cum fac şi cei trei fotografi: Dragoş Măceşanu, Cătălin Băicuş şi Mircea Tudosă).

Balconul este o piesă mult peste medie. Bine regizat, bine jucat, antrenant, fără să producă impresia de rateu, fără să cadă în autosuficienţă, fără a plictisi. Merită văzut. Un final foarte frumos de stagiune pentru Teatrul craiovean.