Una din acele zile care mă umplu. Eu, parfumurile. Şi nimic altceva. Pot sta zile întregi într-un magazin de parfumuri. Şi într-unul cu ceasuri. Şi într-o librărie. Dar la parfumuri e locul unde imaginaţia şi simţurile o iau razna. Arunc rapid in braţele englezoaicei plasa cu cumpărături, rugând-o să o păstreze la casă, menţionez că voi alege câteva parfumuri şi că nu doresc să fiu deranjat. O cunosc de 8 ani pe englezoaica în vârstă, cea mai competentă persoană în domeniul consilierii parfumurilor pe care o ştiu (şi cunosc astfel de persoane în multe oraşe ale Europei, dar nici una n-o depăşeşte pe englezoaica din Innsbruck, care vorbeşte o germană răpitoare, cu un accent britanic seducător). Înţelege. Şi sunt lăsat cu mine pe parcursul celor câteva ore în care călătoresc prin Londra lui Burberry, în care sunt l’amoureux şi le bateleur al lui Dolce & Gabbana, sunt bărbatul de week-end tot al lui Burberry, colind frumuseţile lumii şi ale fiinţei cu provocările incitante ale lui Issey Miyake, admir masculinitatea şi feminitatea fresh, dar şi pe cea dură, aşa cum numai Kenzo ştie s-o exprime, simt eleganţa şi forţa emanate de Zegna şi Azzaro, admir îndrăzneala surprinzătoare a lui Michalsky, mă pierd cu Guilty, noutatea lui Gucci, proaspătă, puternică, cu mult tupeu pe notele de bază şi pe cele de mijloc. Lumea se compune şi se descompune pe vibraţiile aromelor. Sunt un Jean-Baptiste Grenouille căutând nu aroma perfectă, capabilă să subjuge universul, prin cuprinderea misterului vieţii şi al morţii, ci regăsindu-mă prin arome. După periple de câteva zeci de minute prin cotloanele din mine şi din mine, revin. Bătrâna englezoaică mă priveşte şiret. M-a înţeles şi de data aceasta, astfel încât nici măcar o secundă nu am fost tulburat de vreuna dintre domnişoarele amabile, care îţi oferă ajutorul în alegerea miresmelor. A vegheat discret să nu mi se perturbe lumile. Se grăbeşte să mă servească personal la casă, lucru rar. Zâmbeşte şi-mi face cu ochiul, iar fenomenalul accent englezesc îmi spune: „Sir, in Ihnen entstehen Welten; Sie riechen nicht den Duft, Sie fühlen ihn mit der Seele.” („Domnule, în dumneavoastră se nasc lumi; dumneavoastră nu mirosiţi parfumul, îl simţiţi cu sufletul.”) „Behold the man!”, încheie râzând din toată inima.
Enigma - Smell of Desire
Nu ma prea omor cu parfumurile, dar pot spune ca-mi plac cele care miros a liliac sau iasomie!
RăspundețiȘtergere:) Englezoaica a simtit ea ceva :)
RăspundețiȘtergereFrumos moment...
RăspundețiȘtergereAr trebui sa fii imaginea unui parfum, sau a mai multor... atat de frumos ai scris aceasta postare. :)
RăspundețiȘtergereDacă cercul perfect al mirosului este măsurat la un braţ distanţă faţă de corp şi doar cei care pătrund în acest cerc trebuie să simtă parfumul, totţi cei care am citit povestea rămânem doar nişte tangente la un punct exterior al acestui cerc :D
RăspundețiȘtergereSuperbe postari
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa postarea...si eu as sta ore intregi intr-o librarie sau intr-un magazin cu parfumuri...;;)
RăspundețiȘtergereDa, ai sta daca ai putea... :) Eu mai mult de 5 parfumuri nu pot mirosi ca apoi nu mai disting nimic.
RăspundețiȘtergere