"Nimic nu e permanent / În afară de schimbare."

Eternele şi inerentele probleme „organizatorice” în Play: încurcături cu rezervările, puţin haos (nu prea mult, ci cum dă „bine” unui local mai „zăpă”), ghinionul celor care nimeresc în spatele coloanelor etc. Pavel Stratan întârzie şi el exact cât trebuie, dar nu e vina lui, pentru că Play-ul trebuie să se umple. În sfârşit, hachiţele şi chichiţele economiei de piaţă.

În rest, Stratan a făcut show. A fost o combinaţie de concert şi stand-up comedy instantaneu (de mult bun gust şi cu umor moldovenesc de la „mama lui”). Iar Pavel e artist. Îl simţi din prima clipă, cum intră şi e prezent acolo cu toată fiinţa lui. Pus pe şagă în pauzele dintre melodii, se transpune instantaneu când începe să cânte. Magnetism cât cuprinde, suflet dăruit cu multă generozitate. Şi o modestie atât de mare, la fel ca inima lui. Plus că –vorba lui Smiley de la „Vocea României”, care nu se pricepe mai deloc la o analiză „tehnică” a performanţelor concurenţilor, însă spune uneori ceva perfect adevărat – ajunge la inima ascultătorului. Deschide uşor calea dintre inimi. Dincolo de joasele şi înaltele luate nu ştiu cum, Stratan se dăruieşte şi asta se simte imediat. Pleci mai plin după o întâlnire cu Pavel Stratan.