Pe când puneam ţara la cale şi a căzut guvernul

La fix 40 de ani de la înfiinţarea Aktionsgruppe Banat (AGB). Aprilie 1972 – aprilie 2012. Membrii Grupului de acţiune Banat, în formulă aproape completă, strânşi din nou în oraşul în care au fondat AGB. Lipsesc Wagner şi Bohn. În rest, 40 de ani aşternuţi pe chipuri, haine, dorinţe, credinţe. Scriitorii ne zâmbesc din fotografiile de acum 40 de ani, expuse generos peste tot şi ne zâmbesc live din fiecare colţ al sălii, de pe trepte etc.

Mi-e ciudat sa stau faţă în faţa cu oameni despre care doar am scris. Şi mi se pare o impostură să încerc să le explic eu ceea ce voiau ei să scrie pe când eu nu mă născusem. Peter Motzan lipseşte. Farmecul simpozionului s-a dus. Mă bucur de Stefan Sienerth, ce răspândeşte atâta bunătate în jurul lui. În rest, fug de toţi şi de mine.

Timişoara e la fel de frumoasă. Numai eu am devenit mai urât şi îi văd striaţiile viermănoase din inimă.

Timişoara stă hâd pe nisipul din urne.

Ion Bogdan Lefter împarte exemplare din a doua ediţie a Vântului potrivit până la tare. Ca de obicei, muncă făcută atât de temeinic! Şi mă mai surprinde prin cunoştinţele sale foarte bune de germană.

Şi în rest: ceasurile, conferinţele, poeziile, amintirile, inimile pe display-uri, păsările de altădată.

Cade guvernul. Oamenii se strâng în jurul ţigărilor şi al pronosticurilor. Îi văd dintr-o parte. Din partea bună a lucrurilor. Mi se pare genial că, la reunirea AGB, cade un guvern. Fie şi după 40 de ani.

Apoi văd dedicaţia pe o carte, dată de Johann Lippet lui Bogdan Lefter: „Pentru Bogdan şi Simona, pe când puneam ţara la cale la Timişoara şi a căzut guvernul.”