Casele îşi deschid somnoroase ochii. Lumea se
revarsă în ele. Fiecare colţ, o poartă către pretutindeni. Ochii caselor fac
semne. Cine le înţelege, dispare în burţile aţoase, pântece încăpătoare,
descheiate pe la gangurile cu porţi vechi. Privirile caselor moţăie. Te
urmăresc peste tot. Cu o curiozitate de pisică bătrână. Care a văzut de toate,
de la începutul lumii. Dar care nu exclude varianta apariţiei a ceva nou. Te
simţi ca Alice în ţara minunată. Ca Hensel fără firimituri de pâine. Pupila
goală plină de un cer care nu se mai sfârşeşte. Ochii merg oriunde cu tine.
Sunt în lavanda alb-neagră ce-ţi inundă paginile care niciodată nu vor fi
scrise ale memoriei.
Încerci să prinzi ochii caselor în scris. Negru pe
alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu