Ilse Hehn - poezii

Schiţă estivală

Ora 13 –

soarele şi-a zburat creierii,

obiectele şi copacii se zbârcesc, scâncesc

balamalele lumii.

Triaj catedrala – dezlânate

cuvinte biblice gânguresc deasupra visatei vieţi,

în treptele de piatră găurile gloanţelor amintesc

de gradele minus.

Lumina limpede orbeşte chipurile.

Copacii-şi schimbă umbrele precum în joacă

straiele îşi dau cu schimb copiii.

Legănatul tramvaiului mă scoate din city.

O crăpătură, un verde licăr, din

Ulpia Traiana revărsându-se: a surorii grădină

Zi de aprilie

În astă zi încremenit-a primăvara.

Frigul o descărnează cum sălbăticiunile

de copaci se freacă.

Ceţurile ne-adăpostesc în frunzişul anului trecut,

pielea sa, pielea unui mort.

Pădurea-şi ţine respiraţia.

Agale ziua se desface.

liniştea-i ancorată într-o necunoscută

limbă.

Deodată căldură sub tălpi:

O floare semn îi face culorii,

surâsu-i vioi e.

Versuri publicate în cel mai recent număr (3 / 2013) al revistei „Spiegelungen”, editată de către Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas, München.