luni, 13 ianuarie 2014

"Bucuria mea sunt oamenii"


„Domn’ profesor, veniţi încoace!”. Cuvintele m-au lovit în moalele capului. Bătrânul cu părul alb prins în coadă, rezemat de icoana Sfântului Nicolae, mă privea cu ochii săi clari şi blajini. Nu mă văzuse în viaţa lui. Straiele aspre de călugăr şi cuvintele sale. Nu mă cunoştea. Cu toate acestea, îmi numise meseria. Îmi dă crucea lui de lemn, de la gât, să o sărut. Mă binecuvântează şi cuvintele ies şoptit din gura lui, în perfect acord cu nevoile, dorinţele, sau ofurile mele. „Macarie mă cheamă. Macarie.” Repetă. Faceţi un acatist cu viii şi morţii şi aduceţi-l la mine.
Mă îndepărtez cu spatele la el, încă nevenindu-mi să cred. Acatistul făcut. Predat în mâinile monahului. „După ce terminaţi în biserică, veniţi la mine. Acolo unde e crucea, e chilia mea.” Căutăm chilia bătrânului. Nu o dibuim. Îl întrebăm pe băiatul care pare a avea grijă de bunul mers al treburilor mici din mănăstire. „Veniţi cu mine”, ne spune scurt. Ajungem la chilie. O cruce de lemn, făcută din scânduri ne dă semn că acolo sălăşluieşte monahul. Suntem invitaţi să pătrundem în incinta scundă. Două cămăruţe pline de icoane şi cărţi sfinte. Ticsite de icoane. Pe pereţi, sunt toţi prietenii monahului Macarie de la mănăstirea din Popânzăleşti.
E aspru postitor. Şi rugător. Ţine post negru lunea, miercurea şi vinerea. Face rugăciuni noaptea. Ziua. Oricând. Mănâncă doar puţină pâine, lămâie şi bea câte o gură de apă. Şi se roagă continuu. Trecut prin viaţă (navigator, de meserie) a ales, acum 22 de ani, calea călugăriei. Se roagă prin cuvinte. În gând. Se roagă prin lacrimi. „Mă uit la icoana Maicii Domnului şi plâng”, ne spune. Ne pofteşte să luăm loc pe patul său tare, în vreme ce el se aşază pe un scăunel jos. Văd o poză şi întreb: „Părintele Argatu?”. „Da!” Ochii i se înveselesc brusc. „Prietenul meu!”. Bătrânul, de loc din părţile Banatului, ne povesteşte despre părintele Argatu. Cele aflate din cărţi despre Ilarion Argatu devin reale în povestirile monahului care stă în faţa noastră.
Viaţa aspră nu i-a răpit bucuria. „Bucuria mea sunt oamenii”, ne zădărniceşte orice tentativă de a pleca, spre a nu-l deranja. Zeci de acatiste lăsate de oameni, fotografii, nădejde, disperare strânse în chilia bătrânului. „Mă trezesc noaptea, la două şi mă rog pentru cei care mi-au cerut-o. Pentru toţi. Aprind lumânări pentru cei morţi, să aibă în lumea de dincolo.”
A trecut prin chinul spitalelor. Operaţii. Boli. Abia a venit din spital, din Craiova. Peste o săptămână, pleacă în spital, la Bucureşti, unde va sta o lună. „Pe 19 ianuarie e ziua mea sfântă. Sfântul Macarie. Iar pe 9 martie împlinesc 80 de ani.” În spital, deşi nu se putea deplasa, se ridica din pat şi ieşea pe coridor, să-şi citească rugăciunile. Îl deranja televizorul din salon.
Cât Dumnezeu încape între nişte pereţi joşi şi sub nişte geamuri acoperite cu pânză! Şi cât har în oamenii aleşi de Dumnezeu. Nu de ierarhii strâmbe. Lumeşti. Popeşti. Cum or fi ele. Zăresc o fotografie cu Părintele Arsenie Boca. Întreb: „Chiar dacă biserica nu l-a declarat sfânt” (de parcă sfinţenia stă în decrete!) „credeţi că Părintele Arsenie e sfânt?”. Se opreşte din căutatul prin hârtii, se îndreaptă şi spune răspicat ceea ce mai toţi ştim: „Părintele a fost sfânt din timpul vieţii. A fost şi este!”
Dialogul trece dincolo de orice canon. Că aşa binevoieşte Divinitatea. Să nu se lase încorsetată. Şi să izvorască din oameni curaţi. Fiindcă mie nu-mi iese din cap că Iisus a fost unul dintre marii anticanonici. În chiliuţa călugărului Macarie, e Dumnezeu cel viu. Nu cel mort, făcut de oameni, sinoade şi alte rigori. 

14 comentarii:

  1. Sper ca beatitudinea sa, înalt prea extaziatul, frumosu', haratosu', dl. CEO al BOR, nu numai să-ţi citească feed-ul, dar să-l şi înţeleagă ... Cu drag, Catalin

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ai revenit pe blog. Daca te intereseaza o intalnire a bloggerilor craioveni am lasat link-ul in semnatura. Spor!

    RăspundețiȘtergere
  3. bine ai revenit cosmin !!!!!
    Frumos blog

    RăspundețiȘtergere
  4. Am avut si eu recent ocazia de a-l intalni in Bucuresti pe Parintele Macarie si am fost foarte impresionata de bucuria pe care o raspandea in jurul sau si de dragostea cu care-i vorbea fiecaruia!

    Felicitari pentru blog!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara, am intalnit astazi la Biserica Sfintul Gheorghe un preot ce s-a intitulat ca fiind Parintele Macarie de la Popanzalesti... nu vreau sa par necredincioasa, insa la cate se intampla in lumea asta ca nu cumva sa fi fost inselata. Cum as putea sa stiu exact ca este vorba de acelasi parinte... exista undeva o poza cu dansul ?
      Va rog sa ma ajutati cu un raspuns!

      Ștergere
    2. Biserica "Sfantul Gheorghe" din Bucuresti?

      Ștergere
  5. da.sigur era parintele Macarie din Popanzalesti. Am vorbit si eu dansul in acea perioada, tot la Sfantul Gheorghe.

    RăspundețiȘtergere
  6. Parintele Macarie este internat la Spitalul Fundeni. Dumnezeu sa-i dea sanatate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Parintele a ajuns la manastire. Dumnezeu sa-i dea sanatate!
    ..si o mica observatie - 9 august ii este ziua de nastere ci nu 9 martie cum apare in articol

    Florin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu, din cate imi amintesc, stiu ca e nascut pe 9 martie.

      Ștergere
  8. Astazi l-am vizitat la Manastirea Popanzalesti si din cate am inteles, in august va implini 81 de ani, sa ii dea Dumnezeu sanatate si sa il tina in viata cat mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  9. om deosebit.putini sunt cei care il viziteaza.

    RăspundețiȘtergere
  10. Intr-o zi ploioasa de octombrie, mai exact astazi, am avut privejul sa ajung la Parintele Macarie, cel ce mi-a incarcat sufletul cu multa credinta si nadejde, unde oamenii satului nu merg sa-l viziteze...fara sa stie cat har duhovnicesc si cate candele aprinse dainuiesc in chilia Parintelui... Am plecat, lasandu-l in urma cu ochii incetosati, dar mi-am spus ca am sa revin curand, nu inainte de ai trimite un pachet parintelui prin curierat, pentru ca acum am mers nepregatita, nestiind ca Parintele nu mananca carne,si mezeluri, mai mult legume si fructe..
    Multa sanatate ii doresc si putere in continuare pentru tot ceea ce face! Doamne Ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  11. Parintele Macarie din Popanzalesti e nascut pe 9 martie, ne-a aratat buletinul mie si surorii mele, cand era internat la Fundeni. Avea patul langa tatal meu, care fusese operat cu o zi inainte sa vina parintele. Calugarul Macarie a daruit iconite la toti cei din salon si a aprins o candela.Ne-au impresionat: blandetea, evlavia, modestia,optimismul si flexibilitatea cu care aborda orice subiect. Este cu adevarat un om ales de Dumnezeu si daruit cu har. Sa aiba sanatate!

    RăspundețiȘtergere