Pe când puneam ţara la cale şi a căzut guvernul

La fix 40 de ani de la înfiinţarea Aktionsgruppe Banat (AGB). Aprilie 1972 – aprilie 2012. Membrii Grupului de acţiune Banat, în formulă aproape completă, strânşi din nou în oraşul în care au fondat AGB. Lipsesc Wagner şi Bohn. În rest, 40 de ani aşternuţi pe chipuri, haine, dorinţe, credinţe. Scriitorii ne zâmbesc din fotografiile de acum 40 de ani, expuse generos peste tot şi ne zâmbesc live din fiecare colţ al sălii, de pe trepte etc.

Mi-e ciudat sa stau faţă în faţa cu oameni despre care doar am scris. Şi mi se pare o impostură să încerc să le explic eu ceea ce voiau ei să scrie pe când eu nu mă născusem. Peter Motzan lipseşte. Farmecul simpozionului s-a dus. Mă bucur de Stefan Sienerth, ce răspândeşte atâta bunătate în jurul lui. În rest, fug de toţi şi de mine.

Timişoara e la fel de frumoasă. Numai eu am devenit mai urât şi îi văd striaţiile viermănoase din inimă.

Timişoara stă hâd pe nisipul din urne.

Ion Bogdan Lefter împarte exemplare din a doua ediţie a Vântului potrivit până la tare. Ca de obicei, muncă făcută atât de temeinic! Şi mă mai surprinde prin cunoştinţele sale foarte bune de germană.

Şi în rest: ceasurile, conferinţele, poeziile, amintirile, inimile pe display-uri, păsările de altădată.

Cade guvernul. Oamenii se strâng în jurul ţigărilor şi al pronosticurilor. Îi văd dintr-o parte. Din partea bună a lucrurilor. Mi se pare genial că, la reunirea AGB, cade un guvern. Fie şi după 40 de ani.

Apoi văd dedicaţia pe o carte, dată de Johann Lippet lui Bogdan Lefter: „Pentru Bogdan şi Simona, pe când puneam ţara la cale la Timişoara şi a căzut guvernul.”

Un cer pentru doi

 versuri: Iris
recită: Adrian Pintea

Săptămâna patimilor

Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

Paula Seling -  Blândul Pastor
   
 

Perspective (2)

Viena


Gândul Mâţei - Liberty
   
 

Perspective

Syn - Distant Visions
   
 

Sunt un orb

versuri: Marin Sorescu

Aici. Şi acum

Aici şi acum. Sustraşi din lume. Abstraşi. Secretul fericirii? Cine ştie? Mai întâi lămuriţi ce-i fericirea, câte coate are, pe la ce încheieturi se deznoadă ea, cum se asortează cu rochiţele, cu siropul de vişine şi cu toate melodiile pe care le-a născut vreodată omenirea. Apoi mai vedem. Până atunci, îi vedem pe ei, doar pe ei, acum şi aici.

M-ai vinde pe un munte? Te-am şi vândut. Dar pe-o tăcere plină de cuvinte putrede?

Totul e atât de frumos. Spuse el şi aşteptă să cadă cortina, sau cerul, sau para mălăiaţă. Dar, cum nu se întâmpla nimic de genul acesta, el reluă: e atâta frumuseţe în lume (de fapt, în ochii tăi) încât. Dar se opri, pentru că i se păru penibil să reproducă frazele din American beauty.

Uscarea vine pe două, sau pe patru roţi. Ori pe câte vrea ea. Pe toate. Dincolo de ochii sădiţi în alţi ochi, se curmă firea şi creşterea.

Doamnelor şi domnilor, în poza aceasta vedeţi începutul lumii. Sfârşitul ei. Remarcaţi, desigur, stimate doamne şi distinşi domni, lumina care îmbracă acest cadru şi îi referenţializează pe cei doi. Distingeţi, fireşte, până şi urmele de amintire de pe chipurile lor. Proiecţia dorului se remarcă facil, precum şi senzualitatea uneori frustă, dragostea exacerbată. Vedeţi, pe ei, prin ei, lângă ei, prin toată iarba pământului, jurămintele şoptite, toate tainele clădirii de lume. Le observaţi, cu certitudine. Sunt toţi acei bulgăraşi vestejiţi din stomacul lui Dumnezeu. Indigestie cosmică.

Ea este frumoasă nu ca umbra unei idei. Ci ca un capăt de linie. De unde începe amorţeala numărătorii pe loc. El este în cadru ca s-o completeze pe ea. Oricât vi s-ar părea de bizar, ei nu se cunosc. Părul lui, deşi a adormit adesea în mâinile ei, e părul unui necunoscut. Inima lui, aritmică, nu a consonat cu strigătele ei, mult prea puternice pentru a-i crede lui bătăile. De fapt, doamnelor şi domnilor, deşi doar aşa pare, ei nu au timp. Împlântaţi în timp, suferă de foame. Şi de cadre lipsă.

Ea este frumoasă ca toate vieţile.

Doamnelor şi domnilor, priviţi această fotografie şi treceţi mai departe. Ea era frumoasă.

Roza Vanturilor - Numai Noi