Menschen (6)

Die Toten Hosen feat Birgit Minichmayr - Auflösen
   
 

Menschen (5)

Arrival
   
 

Menschen (4)

Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine.

 (Pablo Neruda: Sonetul XVII)

Ochii tăi

Am văzut destui concurenţi la „Vocea României” interpretând Ochii tăi. Culmea: toţi cântă melodia mai bine decât Bittman!

Menschen (3)

din aer dincolo de limită

înfiripate trupuri totdeauna un cuvânt

nerostit înţelesul din cutele muzicii

visul coborât pe pământ miroase a gutui

murdare străzile nestrăbătute poveşti înfipte în paşi

aerul leagă aer ceaţă

locurile cu gust de ploaie

Menschen (2)

und der nie

getanzte Traum zu Ende

führen die Schritte in Herzen hallen die Fernen

so nah Zelle an Zelle

die ganze Geschichte Herbst

qui se balance
entre l’amour et l’désespoir
quelque chose qui danse en toi

und ich sage du

sagst du tief ineinander

hausen bis das Licht

uns trennt

das Jahr du

Menschen (1)

Heimgeführt ins Vergessen

das Gast-Gespräch unsrer

langsamen Augen.

Heimgeführt Silbe um Silbe, verteilt

auf die tagblinden Würfel, nach denen

die spielende Hand greift, groß,

im Erwachen.

Und das Zuviel meiner Rede:

angelagert dem kleinen

Kristall in der Tracht deines Schweigens. (Paul Celan)