Luni, orele prânzului. Pe o străduţă din fericire goală a Craiovei, mă deplasez lin, alături de geanta mea şi de soarele incredibil de puternic pentru luna noiembrie. Vară de noiembrie în toată regula. La orizont, o mamă cu un copil. Un punct stabil, scuipător de coji de seminţe (mama), altul mobil, mişcându-se brownian în toate direcţiile (copilul). Cei doi devin tot mai mari, pe măsură ce paşii mă conduc către ei, prin frunzele toamnei aşternute ca nisipul mării.
Mama, femeie responsabilă, ostenită de mobilitatea exagerată a puştiului, care se tot depărta de ea şi revenea la intervale neregulate, se decide să pună capăt neastâmpărului: "Stai, mă, pe loc, stai, că, uite, o să te ia tanti în geanta ei şi o să te ducă de aici şi nu o să mai vezi!". Urăsc părinţii care aplelează la asemenea tactici de cuminţire a odraslelor. Copilul ia o mică pauză şi priveşte temător în jur. La fel fac şi eu, gata s-o reperez pe zgripţuroiaca răpitoare de copii, să-i văd paporniţa imensoidă, în care colectează prunci neascultători. Surpriză. Strada era goală. În spatele meu, în dreapta, în stânga - nimeni. Mama repetă ameninţarea. Încep să resimt instantaneu efectul celebrelor cuvinte rimbaldiene asupra mea: "Je est un autre." "Am dublă personalitate şi-o dezvolt pe-a treia?", ca să citez versurile unei trupe la modă. Mi s-a mai întâmplat să fiu oprit pe stradă şi să fiu confundat în ordine (cronologică aproape) cu: cel care montează cablu (pe vremea când locuiam într-un bloc unde-şi avea sediul o firmă de televiziune prin cablu), cu un balerin (asta m-a distrat cel mai tare, era să leşin de râs în faţa bietei femei care, în plină stradă, tot nu mă credea că nu practic această artă elegantă), cu un avocat, cu un angajat la Primărie, sau cu un simplu "bă, băiatu'!". Dar cu o tanti, niciodată. Şi taman cu o tanti colecţionară de copii poznaşi. Cu Muma Pădurii în persoană, adică!
Fără să am nimic ireverenţios în atitudine, mă îndrept către doamna cu seminţele: "La mine vă refereaţi?". Nu mă învredniceşte cu niciun răspuns, sare după copil, îl ia de mână zguduindu-l: "Vezi dacă nu eşti cuminte? Acum te bagă tanti în geantă şi te fură!" Îmi iau geanta cu care, se presupune, răpesc copilaşi şi mă strecor pe străduţa pustie. E evident că je est un autre.
CA$$A LOCO - Bau-Bau
Asculta mai multe audio Muzica
Cleopatra Stratan-Nu mi-e frica de bau-bau
Asculta mai multe audio Muzica
wow- ce taaaare
RăspundețiȘtergerenu-mi vine să cred!!!!
există vreo explicaţie raţională pentru asta?!!!
Alta in afara de deficitul neuronal? :))))
RăspundețiȘtergeredar nu e nici o limita la prostie?!!
RăspundețiȘtergere:-)
se pare ca nu!
Pai nu avea dreptate taica Einstein atunci cand zicea ca universul si prostia sunt infinite? :)))
RăspundețiȘtergereMai cred ca era altfel citatul de la Einstein ca idee:))... Da stiu! Imi place sa ma simt mai doctor-docent intr-ale citatelor, mai ales ca tot colectionez de vreun an intr-o agenada. Dar cred ca de Univers nu cred ca era sigur ca e infinit:-?. Doar de prostia umana era sigur ca e irefutabil infinita. Aceeasi trupa are un album cu numele de "irefutabil", de aici si obsesia mea de scurta durata pentru acest cuvant care aparenteaza un cu totul alt sens decat cel din dictionar.
RăspundețiȘtergereMare e gradina ta, Doamne:))!