miercuri, 26 mai 2010

Berlin

Berlin. Arrival

Fără probleme cu Lufthansa. Rămân uimit de „subţirimea” controlului de pe Tegel, impresie ce-mi va fi confirmată mai ales la plecare. Nu se compară cu măsurile de securitate din Frankfurt sau München. În Frankfurt sunt chiar două filtre de securitate. Ai trecut de unul şi, când să zici „hop”, dai de al doilea. Pe Tegel e lejer de tot. Autobuz. Cazare hotel. Cartela magnetică. Duş. Vizitarea metropolei. Mai sunt destule ore până la întâlnirea cu Dea Loher, Christa Müller, ceilalţi traducători şi membrii echipei de la Deutsches Theater.

Berlin. Visiting

Primul mare obiectiv care-mi iese în cale este Friedrichstadtpalast. Nu voi face trecerea în revistă a locurilor vizitate. Eliade spunea că o carte bună este cea din care nu-ţi mai aminteşti exact acţiunea, sau personajele, ori tot felul de amănunte, ci este cea care îţi lasă o impresie, o stare interioară pe care o poţi reactualiza oricând. La el şi cu oraşele pe care le vizitez. Cu cât mi-au plăcut mai mult, cu atât mai rapid amănuntele se disipează, rămâne o dispoziţie, o „briză” amalgamată din amintiri, locuri, oameni, întâmplări. Toate acestea, la un loc, sunt, pentru mine, Innsbruck, Berlin, Hamburg, München etc. De pilda, Turnul Televiziuniidin Berlin şi Domul din Berlin: nu le-aş putea descrie, însă ştiu exact ce am simţit atunci când mi-am dat capul pe spate, să le pot privi vârfurile şi am văzut deplasarea furibundă a norilor, încât aerul parcă vorbea. Ştiu ce am simţit când am tras în piept briza de pe Spree şi îmi pot reactualiza oricând aceste stări. Ştiu exact ce gândeam când treceam pe lângă sinagogă, ştiu cu precizie infinitezimală starea pe care am avut-o în Alexanderplatz.

Enervant este că nu pot fi niciodată 100% cu mintea epurată. De orice rămăşiţă. Cădeam într-un kitsch de gândire de fiecare dată când ţâşneau conexiunile: Alexanderplatz cu romanul omonim al lui Alfred Döblin şi tot aşa. Ca să poţi interioriza cu adevărat un oraş, trebuie să fii gol în interior de asemenea reminiscenţe. Altfel nu vei putea pricepe mare lucru din el. Vei primi noul filtrat prin intermediul conceptelor şi vei pierde ceva din el. Poate partea cea mai importantă, cea mai vie.

Deutsches Theater

Şi, după umblet, mă aşez. Şi e o atmosferă ok, cu Dea, Chsrista, Klaus, Andreea, Sebastian, Eynat, Maria. Şi intrăm deja în focuri. Nemţii nu se joacă atunci când e vorba de muncă. Rupţi de osteneala drumului, lucrăm intens: traducătorii, autoarea şi staff-ul teatrului. Seara. Masa la restaurantul teatrului. Mă sună Cătălin: am ajuns şi noi. Îi spun Christei: au ajuns. Christa sare entuziasmată, fugi repede să-i iei şi pe iei la masă. Fug repede. În 3 minute sunt la hotel, mă întorc triumfător cu Alina, Iulia şi Cătălin, îmbrăţişări, entuziasm, poveşti. Ne ridică să plecăm, pentru a vedea Berlinul noaptea.

Berlin by night(s)

Oraşul care nu doarme. Veselie. Rezonanţa arhitecturală şi libertatea interiorului. Şi noaptea este translucidă. Prostituatele din metru în metru. Îmbrăcate parcă în uniformă. Doar culorile diferă. Poliţia care trece impasibilă pe lângă. Tupeul curvelor. Uitarea străzilor. Pierderile. Rămânerile hic et nunc. Trandafirii din păr. Cântecele ruginite pe cd-uri.

Setea. Chinezul. Apoi turcul. Şi acesta din urmă zice: „One sorry” când Iulia îi întinde sticla. Şi Iulia: „Poftim???”. Şi turcul: „One sorry!”. Şi Iulia tot nu-şi revine şi mai întreabă o dată: „Ce?”. Turcul disperă că ea nu pricepe: „One sorry!!!!!!!”. Reperăm problema şi sărim ca vulturii în jurul ei. Turcul mă auzise vorbind în germană şi se îndreaptă spre mine, ca spre ultima speranţă, ca să-i explic eu fetei neînţelegătoare cât costă produsul: „Sagen Sie sie bitte: one sorry. Vielleicht sie versteht!” (greşelile în germană sunt ale vorbitorului). Dau din umeri, mă întorc spre Iulia şi îi explic: „Fii atentă: one sorry!”. Turcul disperă. Şi noi. Apelează la gesto-dacă şi arată pe degete: unu şi 30: one thirty! (nu-i aşa că nu-i mare diferenţă între thirty şi sorry?). Şi asta exact după ce Cătă ne povestise cu indianul din avion cu „I’m dirty” de îi disperase pe toţi din avion, iar el, de fapt, spunea că are locul thirty din avion.

Şi, apoi, altă noapte. Şi chinezii care au timp pentru orice. Inclusiv să-şi piardă clienţii înfometaţi, sătui de aşteptare. Şi mâncarea fabuloasă de la indieni. Şi imposibilitatea explicării cuvântului soia, în oricâte limbi am fi încercat cu indienii.

Şi, apoi, altă noapte. Şi piesa Deei Loher jucată de 3 companii teatrale. Şi ai noştri sunt cei mai buni. Şi tristeţea de după. Şi rămas-bun. Şi căldura. Şi prietenia. Şi răutatea din ochii asiatici.

Leaving Berlin. Wellcome home

Cred că a lovit criza în Lufhansa. Sau nu mai sunt normali la cap. De la Berlin la München zburăm cu o aeronavă gigantică. De lux. De la München la Bucureşti, cu un avion cum nu am văzut în viaţa mea : nu credeam că Lufthansa are aşa ceva : două locuri pe parte (în loc de trei), iar înălţimea avionului este atât de „generoasă”, încât nu te lasă să stai drept, pentru că te loveşti cu capul de tavan. Ne strecurăm cum putem în aeronava dotată şi cu stewardese de mâna a doua, ciurucuri. În fine, ajungem la Bucureşti. Căldura loveşte nefiresc. Cel mai frumos lucru la întoarcere a fost doamna de la controlul paşapoartelor: privea lung în paşaport, apoi la mine şi mă trecuseră fiorii, gândindu-mă că oi fi acuzat de terorism. Apoi şi-a ridicat privirea, mi-a returnat paşaportul spunând: „Ce nume incredibil de frumos aveţi! Bine aţi venit în ţară!”. A fost cea mai frumoasă primire de când mă ştiu. Iar în tren am întâlnit-o pe Flavia (despre care o să vă povestesc zilele următoare)

Berlin. Evaluation

Cu ce am rămas din Berlin. Sau era un semn de întrebare? Cu vibraţia aerului din noapte. Şi cu un zâmbet frumos şi sincer pe chip, transformat în râs. Şi cu strada care îţi merge pe sub picioare şi prin vise. Cu aplauze. Cu emoţii. Cu iradierea culorii nopţii. Cu paşii făcuţi pe gânduri. Care nu se pot lega, toate, decât de un singur punct de referinţă. Şi cu cea mai importantă achiziţie: nişte puncte de suspensie. Ele rezumă tot ceea ce a fost în Berlin. Şi ce va fi după. Berlin.

PS: Şi ca să nu fiu întrebat în zadar ce am căutat la Berlin: http://www.etc-cte.org/base.php?code=19

















43 de comentarii:

  1. Ma bucur ca totul ti-a trecut prin suflet. Altfel nu ai fi povestit atat de frumos si, de ce sa nu spun, m-ai introdus in atmosfera. Chiar e frumos la Berlin. Sper sa ajung candva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dreamer, ai dreptate: a reusit sa redea perfect atmosfera. Nu e o descriere exacta, gretoasa, e cea din suflet, cea care lasa urme adanci. Iar faza cu punctele de suspensie este fascinanta! Am stat o gramada pe ganduri la ea.
    Astept despre Flavia, mi-ai starnit curiozitatea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ceea ce ai scris aici tradeaza nu doar cultura (evidenta as zice) dar si o mare capacitate de simtire, cum nu au multi oameni. Nu te cunosc personal, ci doar ca renume (stai calm, nu dupa renumele inventat de unii imbecili de pe blogul tau) si ma bucur pentru Iulia ca a avut alaturi de ea asemenea oameni in aceasta experienta. Intr-adevar esti un om deosebit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gabissssmai 27, 2010

    Da, postarea aceasta este una dintre cele mai frumoase. Am citit-o de sapte (7!!!)ori cu sufletul la gura si lacrimi in ochi. Reuseste sa te transpuna acolo, acolo cu sufletul. Iti multumesc ca m-ai bucurat cu o asa postare!
    Simo: si eu am cugetat si inca mai cuget la punctele de suspensie. Acolo mi se pare punctul de forta al postarii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Exceptional, ca de fiecare data! Da, punctul de forta este acela cu punctele de suspensie, desi este introdus asa, usurel, aproape nebagat in seama. dar e foarte bine calculat si e de o profumzime uluitoare! Felicitari, maestre!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cel mai frumos in toata povestea asta, spusa cu foarte mult talent si care te invita la meditatie, este faptul ca oameni tineri,inteligenti si talentati ca tine, Baicus sau Iulia va uniti eforturile in proiecte comune. Foarte frumos si ranforsant!

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu am fost in berlin. si eu am o foarte variata gama de trairi, de bucurii, de dezamagiri si sperante legate de acest superb oras. pentru fiecare berlin e altceva. dar cand spunem "berlin" toti cei care am trecut pe acolo activam altceva din memoria afectiva. si legam de acest punct comun. exceptionala postare. m-a rascolit!

    RăspundețiȘtergere
  8. E un post foarte personal. Toti cei care au remarcat punctele de suspensie au dreptate: acolo e tot "focul" din post. Si poate primi atatea interpretari...
    Astept povestea despre Flavia, cu siguranta va fi ceva deosebit, altfel n-ai fi mentionat-o!
    PS: daca stau sa ma gandesc foarte bine, si pentru mine Berlinul mi-a ramas in amintire tot ca niste puncte de suspensie, atunci cand l-am vizitat ultima data, in primavara lui 2009

    RăspundețiȘtergere
  9. Vaiiii, ce mare prietenie intre Baicus, Colan si tine! Parca sunteti tusea si junghiul! Va sprijiniti unii pe altii cum puteti si va lingusiti! Cum ii poti sprijini pe ratatii aia doi?
    Vaiiii si ce inteleg eu de aici, ca adica ce funny e Colan si ce ok e Baicus si iar Colan si iar Baicus. Cu ei a inceput si cu ei se termina TNC-ul! Da' sa-i auzi si pe ei ce frumos vorbesc de tine! Da' ce-ati facut pe acolo, frumosilor?

    RăspundețiȘtergere
  10. galeata de gunoimai 27, 2010

    No face, jigodie, muta-ti veninul in alta parte!!!!! Da, poate ca au de ce sa se laude intre ei, sunt niste oameni de nota 100!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. O combinatie rara de sentiment si ratiune, foarte bine dozate, cu multa stiinta. Sunt niste imagini fabuloase, care pe mine m-au impresionat pana la lacrimi (da, si barbatii mai plang uneori).

    RăspundețiȘtergere
  12. Exceptionala relatare! De mult bun gust si rafinament!
    Sa nu uiti ca maine (sambata)pe TVR3, de la ora 11, este emisiunea cu tine. Am vazut emisiunea la montaj si a iesit super. Uite, vazand ce ai scris aici, cred ca ar trebui sa vorbesti cu Mirela sa va faca o emisiune pentru voi patru, sa povestiti despre experienta berlineza.

    RăspundețiȘtergere
  13. Si uite asa isi mai face si TVR-ul rating...

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, fara rating nu existam. De ce nu? E o onoare sa avem telespectatori atat de inteligenti cum sunt cititorii acestui blog.

    RăspundețiȘtergere
  15. Gabissssmai 28, 2010

    Multumim, TVR, am notat, abia asteptam sa vedem maine.
    Unde esti tu draga mea Psihofericire? Mi-e dor de tine...

    RăspundețiȘtergere
  16. Take it easy Galeata! Esti si tu in corul laudatorilor celor doi "mari actori"? Cu ce te impresioneaza pe tine Colan (domnisoara Colan, nu onorul ei parinte) in afara fizicului debordant? In ce piese a impresionat Baicus? (in afara de aia cu BCR-ul?)
    IAar stapanului blogului si cei doi vad ca sunt intr-o mare gashca, numai asa merg treburile in orasul asta.

    RăspundețiȘtergere
  17. Exceptionala postare! Atmosfera interioara cadreaza perfect cu cea exterioara! Mult bun gust! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  18. directiuneamai 28, 2010

    dragos...dragos...mananca neshte macese dulci.poate mai indulcesti maceseanul acru din tine.no face...tudosa...esti foarte CURajos.

    RăspundețiȘtergere
  19. nu mai bagati strambe dragilor,ca de-aia nu jucati si stati sa-i vorbiti de rau pe altii care joaca.rautatea se vede si pe scena.

    RăspundețiȘtergere
  20. Ba, Liebe, ca de ti-o placut asa tare Berlinu' da' ce n-ai ramas acolo??Mai dadeai si la bucile curvelor intâlnite si asa macar aveai o oarice descarcare hormonala si prin urmare o coerenta exprimare in articolu-ti.
    Data viitoare ori scrii in dulcea noastra limba PURA sau taci dracu', c-ai fi mai destept.
    Hai mai lasa poluarea- cu "by night", "ok" si alte cele- de-o parte.
    Revin.

    RăspundețiȘtergere
  21. Pentru anonimul de mai sus... Se pare ca frustrarea, invidia, rautatea si poate chiar orgoliul iti stau in calea evolutiei... Ce zici? Eu as spune ca tare nefericit si neimplinit trebuie sa fii! Tine-o tot asa, vei ajunge "departe"...
    Theia

    RăspundețiȘtergere
  22. Ioi tu ai zis-o !!Evolutie? Raportat la ce? La cine? Evolutie ii sa bati din gura si sa-ti dai cu parerea despre citadine locuri betonate de prin vestice plaiuri? Sa bagi cuvinte ce chiar DEX-u' le cam uita?
    Asta e evolutie? Sau....fii tu mai precisa ca ceva imi scapa draga Theia sau Nu Te Ia, Ne Dati Sau Nu Ne Dati.
    Cât despre orgoliu, fericire, rautate, hai sa nu le bagam in caldarea EVOLUTIEI.
    Hai evoluatilor, surprindeti-ma! Scuipati surplusu' de materie cenusie, mai dat-ne si noua micilor diavoli ce va vexeaza haru'!

    RăspundețiȘtergere
  23. ex librismai 28, 2010

    Regula de aur a blogging-ului: nu hraniti trolii!!!! Astfel de troli paraziteaza si acest blog, iesind din avernele educatiei si originilor! Nu-i bagati in seama! Concentrati-va asupra minunatelor postari, simtiti cu sufletul, bucurati-va de frumusete!
    Cosmin, sterge te rog postarile nemernicului Anonim, o fiinta iesita din vagaunile dezvoltarii societatii umane. O fiinta care, dupa ora la care posteaza, faca parte din clasa celor care isi cam incheie lucrul atunci. Daca nu e asa, trolule te rog posteaza din ora in ora si in week-end, sa vad daca esti in stare! Dar in week-end tu ori gatesti fasole (daca esti femela), ori iti degusti berea pe canapaeaua putind a pisat (daca esti mascul), ori te duci la soacra la tara, sa mai netezesti putin ogorul.
    Felicitari, Cosmin!
    Inca o data: nu bagati trolii in seama, nu merita atentie. Ignorati aceste specimene!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Dreamer, Fabiola, Gabissss, Simo, old boy, Rew, Liviu, Level: va multumesc frumos pentru atentie si aprecieri.
    @No Face: mi se pare un gest de rara infamie sa-ti barfesti colegii de teatru, mai talentati si mai apreciati. De ce sa moara capra vecinului daca tu nu esti in stare? De ce sa nu te ridici tu la valoarea lor, chiar sa-i depasesti? Iulia si Catalin nu sunt doar doi actori exceptionali, dar si doi oameni de o calitate rarisima. As vrea sa fiu inconjurat numai de astfel de oameni. Si nu formam o "gashca", dar o experienta ca aceasta ne-a apropiat si ne-a facut sa ne apreciem mai corect, sa ne dam seama cum vibram pe lungimi asemanatoare de unda, etc. Si ne-am dat seama ca putem fi unii langa altii atunci cand e nevoie. Sunt momente unice, No Face, de neimpartasit unor terti si de neimpartasit prin intermediul cuvintelor. Berlin, pentru mine, inseamna indisolubil si Alina, Iulia si Catalin.
    @ex libris: wiccanule (wiccano) revii in moemntele delicate, wellcome back (asta ca sa moara trolii): nu voi sterge postul imbecil, pentru a se minuna oricine cat cretinism exista pe lume. Da, ei sunt trolii, de care suntem invatati sa ne ferim, fiinte mici, nevertebrate, paraziti ai blogurilor, unde se hranesc cu furia celorlalti. Si eu va rog, pe aceasta cale, sa-i ocoliti, ignorandu-i. Indiferenta ii ucide. Ii intoarce in abisurile istoriei si civilizatiei de unde s-au ridicat (de fapt, doar au impresia ca s-au ridicat).

    RăspundețiȘtergere
  25. Dragii mei, in viata, ca si pe internet, aveti parte de toate experietele posibile, din partea unui mare evantai de indivizi. Blogul acesta va demonstreaza cu varf si îndesat ca lucrurile frumoase sunt cele mai expuse refularilor, lipsei de educatie, a mediului de provenienta etc. Si sfatul meu este sa nu bagati in seama entitati perturbatoare ca acestea (ca oameni nu-i pot numi) si sa va continuati dialogul civilizat.
    Plus ca, un minim bun simt te obliga, daca vizitezi un site care nu-ti place, sa ai decenta sa treci in liniste mai departe. Iar o alta dovada crasa de provenienta joasa este faptul ca nu te duci in casa omului sa-l injuri.

    RăspundețiȘtergere
  26. Vazut, placut foarte mult :D.
    Ex libris ai dreptate: trolul/troala e pe camp. Le nimeresti al naibii de bine!
    Trolii care se dau zmei pe bloguri sunt de felul ori niste oameni complecsati: daca sunt barbati, sunt sub papucul nevestei, daca sunt femei, sunt din alea care sclavagesc barbatul si ii spala caca de la fundulet. Apoi vin si se revarsa pe bloguri si sunt cei mai tari. Dispareti uraciunilor!

    RăspundețiȘtergere
  27. Trolul a murit. Si iata-l inviat!

    Trolu' a-nviat!
    Adevarat ca-nviat! :-)))))

    RăspundețiȘtergere
  28. Intrucat trolii au revenit furibund, nestiind cand e de un minim bun simt sa se opreasca, am decis ca, de acum, sa sterg comentariile tuturor looser-ilor. Am lasat destule comentarii ale trolului (care, apropos, e cam cum spun Zumzete si ex libris, i-au nimerit din plin profilul psihologic)tocmai pentru a se vedea flatulenta verbala incoerenta. L-am lasat sa se si autocaracterizeze, definindu-si nivelul de instructie (vezi comentariul cu "ca-nviat", unde pana si un copil de clasa a doua stie forma corecta).
    In rest, ma asociez intru totul prietenilor nostri mai evoluati intr-ale bloggingului, care clameaza sus si tare: "Don't feed the trolls!"

    RăspundețiȘtergere
  29. A scapat trolul/troala la net in week-end! Trol/troala, nu-ti mai arata muschii cand tu nu esti decat un sclav/a casnic/a, ce iti reversi nerealizarile si frustrarile pe aici! Go back la cratita/meciuri! Ex libris te-a provocat si te-a umilit rau de tot: ti-a spus sa postezi din ora in ora in week-end si cum n-ai fost in stare, te-ai anulat singur/a! Esti un scapat/o scapata la net numai cand nevasta/nevasta nu-i atent/a. Enjoy viata ta de rahat acasa si lasa oamenii sa respire! Daca ai vreo secunda de luciditate, iti dai seama ca ai cazut in capcana lui ex libris si te-ai facut singutr/a de ras? Ca te-ai ingropat singur/a, sclavule/sclavo?
    Ex libris, ai fost foarte shiret, iar trolul/troala a muscat-o rau de tot!
    Vezi ca te striga nevasta din baie sa-i faci masaj la talpi, sau nevastul iti spune sa-i mai aduci o bere din frigi!

    RăspundețiȘtergere
  30. De ce nu luati o critica sincera (constructiva?) intr-o maniera pozitiva? Ce va ofuscati in unanimitate? E vorba aici de o dorinta arzatoare de a-mi apara limba mea materna ce e improscata din ce in ce mai des cu elemente intruse. Iara si asta as inteleg-o de ar fi facuta de un alde analfabetu'(exemplu,Raducioiu dupa 3 luni de jucat la Bari :-)))), insa nu de tine Liebe, in nici un caz nu de tine. Da, trolu e tare tare purist.
    Ce sa-i faci, this is meciu in ziua de azi, fiecare isi apara the pain et je voudrais sa vad o data pentru ever un articol very de calitate atât like sens cât si comme forme.
    Besos la toata lumea si hai sa ne mai ciondanim ca doar din dialoguri contradictorii iese spuma spumelor din cerebel. Ca de nu, asa repede adoarme....believe me.
    Ciao, asta luego!

    RăspundețiȘtergere
  31. Da mai .......c-a-nviat....trolu' si-a pierdut ochelarii sau poate era la a zecea bere sau poate voia sa atraga atentia, il citeste cineva sau nu? Il baga in seama cineva?
    Da. Multumesc profesore!

    RăspundețiȘtergere
  32. Si Iulia, ah Iulia nu a fost miss diva a intrunirii? Nu i-a extaziat pe nemtalai? Nu a facut furori?

    RăspundețiȘtergere
  33. Cool Lightmai 30, 2010

    Ma intreb ce jeguri de oameni pot fi acesti troli si cum de ii mai suporta net-ul? Dar ei pe ei insisi cum oare se mai suporta?
    In rest, o postare de clasa, vie, care iti da sentimentul acela de furnicaturi prin trup.

    RăspundețiȘtergere
  34. Ars Dolorismai 30, 2010

    Cool nu ar fi fost mai bine sa te fi rezumat la ultima partea (" o postare de clasa...") ? De ce sa pierdem timpul la nesfarsit criticand o atitudine jegoasa ?

    RăspundețiȘtergere
  35. Uite, Cool Light, sa te lamuresc ce oameni pot fi acesti troli (daca pot fi numiti oameni): sunt oameni care nu stiu sa piarda, oameni care isi dezvaluie caracterul exact in astfel de momente, oameni pe care te feliciti ca nu i-i acceptat in viata ta vazand cum se manifesta. Fiind refuzati de unii si altii, isi manifesta frustrarile si ura pe unde pot, nefiind capabili (din cauza lipsei multor constante ce tin de educatie si caracter) sa inteleaga ca au viata lor, nu pe a altora. Niste specimene cu care chiar nu are rost sa ne pierdem vremea.
    @Anonim (cel de la 00:53): dincolo de tenta ta malitioasa, chiar asa s-a si intamplat, spre disperarea ta.

    RăspundețiȘtergere
  36. galeata de gunoimai 30, 2010

    No face, daca te prind si iti dau vreo doua, chiar ca n-o sa mai ai fatzau deloc! Tu ai grija!
    In rest, baiete tine-o tot asa, ma bucur din sufletul meu mic si scalciat ca ii apreciezi pe Julia si Cata!

    RăspundețiȘtergere
  37. te-am vazut la emisiune. Uaaauuuu, ce debit ai si ce de lucruri interesante spui!!!! Cum de iti incape atata creier in cap? Foarte impresionata am ramas!
    I-am aratat unei prietene ce ai scris tu de Berlin. Ea e pictorita si a spus ca impresiile vizuale dispar rapid, asta (ce ai scris tu) e cu sufletul si ramane pe viata. Mi-a spus ca ar putea picta dupa scrisele tale. Frumos, Cosmin, frumos! Chiar esti un om frunos!

    RăspundețiȘtergere
  38. Eternal sunshinemai 30, 2010

    Sunt niste imagini minunate aici. Te cutremura prin suflet! Iar toata ideea aia ca Germania e rece si impersonala piere imediat sub mangaierea blanda a cuvintelor si sensibilitatii.

    RăspundețiȘtergere
  39. Flavia...o vrem pe Flavia...

    RăspundețiȘtergere
  40. @Eternal sunshine (of the spotless mind, banuiesc): nicio tara nu e cumva intr-un fel obiectiv, dat, ci in functie de perceptia fiecaruia. Frumusetea sau uratenia unei tari stau in tine.
    @Va urma: te inscrii in corul celor ce o cer pe Flavia (pe mail sau prin viu grai). Putintica rabdare: mai intai Eurovisionul, apoi in nou ceva despre Berlin, apoi Flavia. Nu va ingramaditi: e o poveste trista, banala, fara nimic spectaculos in ea.

    RăspundețiȘtergere
  41. la berlin simt ca m-as putea muta ...mi-a placut atat de mult ...si nu m-a inteles nimeni....in sfarsit mai vad pe cineva entuziasmat :)

    RăspundețiȘtergere