Tartuffe - cui prodest?

Dacă vrei să faci un Molière ai, după a mea umilă părere, două posibilităţi: ori să optezi pentru varianta clasică de transpunere în scenă, ori pentru una radical modernă, dusă chiar la extrem. Varianta de mijloc, locul acela „călduţ”, care să concilieze toate poziţiile, nu face vreun serviciu. Dimpotrivă. Pentru o astfel de variantă „călâie” a optat regizorul Kincses Elemér în varianta sa de Tartuffe, care a avut premiera pe 2 octombrie a.c. la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Mixul de variantă clasică peticită cu nişte „însăilări” moderne, dorinţa, total lipsită de curajul asumării, de a împăca toate gusturile, au făcut din Tartuffe un talmeş-balmeş plictisitor la culme, incapabil de o opţiune precisă. Viziunea regizorală de un amalgam lipsit de orice urmă de gust, previzibilitatea, indecizia s-au repercutat parcă şi în jocul actorilor. Tartuffe de pe scena Naţionalului craiovean se salvează doar prin prestaţiile lui Ilie Gheorghe (care dovedeşte încă o dată că poate face din cam orice bici cu pocnet puternic) şi Ralucăi Păun (deja o certitudine în lumea teatrului craiovean, diversificându-şi tot mai mult posibilităţile de exprimare artistică şi devenind, cu fiecare rol, tot mai credibilă). În rest, jocul celorlalţi m-a iritat prin rigiditate, teatralitate de prost gust, opţiuni limitate de configurare a rolurilor. Valentin Mihali, în rolul lui Tartuffe, e total lipsit de suflu (la propriu şi la figurat), e prea calin pentru multiplele faţete diabolice ale personajului său.

Un spectacol inutil, fără zvâc, lânced şi fad, cu toate că Molière este atât de pretabil la o multitudine de transpuneri, care de care mai curajoase şi mai entuziasmante. E păcat să ai o piesă atât de generoasă şi să te bălăceşti într-o mediocritate soră cu prostia. Cui prodest un asemenea show? Teatrului craiovean, cu certitudine îi face un deserviciu şi nu face decât să confirme seria premierelor mai mult decât discutabile şi îndoielnice din ultimii anii (din păcate prea mulţi). Regizorului nu-i foloseşte, de asemenea, o piesă care e ca o ratare de la 11 metri cu poarta goală. Şi atunci?

Tartuffe

de Molière
traducerea: Romulus Vulpescu

regia: Kincses Elemér

scenografia: Klara Labancz
foto: Florin Chirea

Distribuţia:

Tartuffe                           VALENTIN MIHALI

Orgon                              ILIE GHEORGHE

Elmira                             NATAŞA RAAB

Mariana                           ADELA MINAE/CORINA DRUC

Damis                             ŞTEFAN CEPOI

Cleante                           NICOLAE POGHIRC

Dorina                            RALUCA PĂUN

Doamna Pernelle           TAMARA POPESCU

Valer                               DRAGOȘ MĂCEȘANU

Domnul Loyal                 VALERIU DOGARU

Ofițerul                           COSMIN RĂDESCU

Flipota                            LILI SÎRBU

Patrick Sebastien--Pourvu que ca dure