joi, 6 octombrie 2011

Tartuffe - cui prodest?


Dacă vrei să faci un Molière ai, după a mea umilă părere, două posibilităţi: ori să optezi pentru varianta clasică de transpunere în scenă, ori pentru una radical modernă, dusă chiar la extrem. Varianta de mijloc, locul acela „călduţ”, care să concilieze toate poziţiile, nu face vreun serviciu. Dimpotrivă. Pentru o astfel de variantă „călâie” a optat regizorul Kincses Elemér în varianta sa de Tartuffe, care a avut premiera pe 2 octombrie a.c. la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Mixul de variantă clasică peticită cu nişte „însăilări” moderne, dorinţa, total lipsită de curajul asumării, de a împăca toate gusturile, au făcut din Tartuffe un talmeş-balmeş plictisitor la culme, incapabil de o opţiune precisă. Viziunea regizorală de un amalgam lipsit de orice urmă de gust, previzibilitatea, indecizia s-au repercutat parcă şi în jocul actorilor. Tartuffe de pe scena Naţionalului craiovean se salvează doar prin prestaţiile lui Ilie Gheorghe (care dovedeşte încă o dată că poate face din cam orice bici cu pocnet puternic) şi Ralucăi Păun (deja o certitudine în lumea teatrului craiovean, diversificându-şi tot mai mult posibilităţile de exprimare artistică şi devenind, cu fiecare rol, tot mai credibilă). În rest, jocul celorlalţi m-a iritat prin rigiditate, teatralitate de prost gust, opţiuni limitate de configurare a rolurilor. Valentin Mihali, în rolul lui Tartuffe, e total lipsit de suflu (la propriu şi la figurat), e prea calin pentru multiplele faţete diabolice ale personajului său.
Un spectacol inutil, fără zvâc, lânced şi fad, cu toate că Molière este atât de pretabil la o multitudine de transpuneri, care de care mai curajoase şi mai entuziasmante. E păcat să ai o piesă atât de generoasă şi să te bălăceşti într-o mediocritate soră cu prostia. Cui prodest un asemenea show? Teatrului craiovean, cu certitudine îi face un deserviciu şi nu face decât să confirme seria premierelor mai mult decât discutabile şi îndoielnice din ultimii anii (din păcate prea mulţi). Regizorului nu-i foloseşte, de asemenea, o piesă care e ca o ratare de la 11 metri cu poarta goală. Şi atunci?

Tartuffe
de Molière
traducerea: Romulus Vulpescu
regia: Kincses Elemér
scenografia: Klara Labancz
foto: Florin Chirea

Distribuţia:


Tartuffe                           VALENTIN MIHALI
Orgon                              ILIE GHEORGHE
Elmira                             NATAŞA RAAB
Mariana                           ADELA MINAE/CORINA DRUC
Damis                             ŞTEFAN CEPOI
Cleante                           NICOLAE POGHIRC
Dorina                            RALUCA PĂUN
Doamna Pernelle           TAMARA POPESCU
Valer                               DRAGOȘ MĂCEȘANU
Domnul Loyal                 VALERIU DOGARU
Ofițerul                           COSMIN RĂDESCU
Flipota                            LILI SÎRBU

Patrick Sebastien--Pourvu que ca dure
   


9 comentarii:

  1. Pacat. In ca o piesa ratata la Craiova. Dar e asa cum zici si tu: prea ne-am obisnuit cu spectacolele de trei parale la National!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar vroiam sa ma duc la piesa asta. Dar mi-a mai spus un amic ca-i super ratata si apoi am citit aici (ca am cautat pe net sa vad ce mai zice lumea). Cine naiba se ocupa la teatru asta de repertoriu de alege numai idiotenii si regizori second hand?

    RăspundețiȘtergere
  3. cam ai in mare parte dreptate. cam o premiera pe stagiune e reusita la "marin sorescu".erstul...e can-can. dar mihali sa stii ca e bun actor

    RăspundețiȘtergere
  4. Dur dur d'etre bebeoctombrie 07, 2011

    In ultimul timp numai gherle la nationalul craiovean. Piesele bune au devenit o raritate. where are u Boroghina?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim: da, cam acesta este ritmul premierelor bune. Nu am zis ca Mihali nu-i actor bun. E chiar foarte bun. Numai ca acest rol nu i s-a potrivit deloc. Si nici el nu a reusit sa dea explozie si forta lui Tartuffe. Am tanjit dupa Ilie Gheorghe in rolul lui Tartuffe.
    @Dur dur: e pacat ca ne-am obisnuit cu mediocritatea si derizoriul. Intrebarea ta mi-o pun si eu zilnic, crede-ma! E mare pacat si e o bataie de joc sa aduci pe o scena cum e cea a Nationalului craiovean piese de factura celor mai multe din ultimii ani. E strigator la cer, cand ai asemenea actori de exceptie, cum sunt cei de pe scena TNC, sa-i folosesti in piese de mana a...patra!

    RăspundețiȘtergere
  6. un actor negrabitoctombrie 07, 2011

    ai ceva curaj si sange undeva sa te iei de teatrul lui Corny! nu ti-e teama?
    Tartuffe a fost ce a fost, stai sa vezi ce mai urmeaza!
    Apropo: bafta, am auzit ca acum e premiera unei piese traduse de tine (daca esti aceeasi persoana cu traducatorul piesei)

    RăspundețiȘtergere
  7. @actor: stai sa ne intelegem: Teatrul National din Craiova, din cate stiu eu, nu are patron, nu e al lui X sau Y; e o institutie de cultura de stat. Conducatorii sai sunt efemeri: ceea ce raman sunt actorii si publicul.
    In rest, nu mi-e teama sa-mi expun opiniile. Repet ceea ce spun de multa vreme: nu sunt critic de teatru, nu sunt un "profi" in domeniu. Ceea ce vedeti aici sunt simplele mele trairi si pareri de privitor la teatru.
    Da, piesa e tradusa de mine. In rest, bafta actorilor si regizoarei, nu mie.

    RăspundețiȘtergere
  8. Chiar sunt curios ce o sa ne spui despre Hoti, piesa tradusa de tine! Aseara oamenii au aplaudat din mila la premiera spectacolului Hoti in regia unei cica regizoare Alina Rece parca! Pacat! Nu te contrazic in privinta spectacolului Tartuffe dar clar nu se compara cu "Hoti". Ii este de departe superioara Tartuffe si crede-ma nu din cauza textului si a catorva actori. Pentru ca este curata! Intelegi? Intelegi stiu! Numai bine

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anonim: nici tu nu intelegi ca legatura mea cu piesa Deei Loher se rezuma la actul traducerii. Textul autoarei este foarte bun. Nu am vazut inca transpunerea ei scenica la Craiova, ci numai la Berlin. Se vede ca nu ma cunosti. Daca nu-mi va placea piesa "Hoti", o voi spune pe sleau, fara menajamente, in ciuda bunelor mele relatii cu Alina Rece sau cu cativa dintre actori. Nu le-as face niciun serviciu daca i-as lauda nemeritat. Dar si daca imi va placea, nu ma voi feri s-o spun, chit ca e "piesa tradusa de mine" si, deci, as putea fi banuit de partipris-uri.

    RăspundețiȘtergere