miercuri, 14 martie 2012

cam cât dor

deci cam cât ziceai că ţi-a fost dor de mine? cam aşaaa, cât de la pământ
la lună? cam de luni până vineri mi-a fost. până vineri după-amiaza. sâmbăta
iau din amintire
soarele greciei în nări  şi ochii lui verzi la subsuoară şi dau iama-n copaci, iar duminica
e ziua când mă gândesc la tine între opt şi nouă dimineaţa.
cât de dor ţi-a fost de mine? cât un drum la munte la sfârşit
de săptămână, la cetăţile fortificate
din inima altcuiva.
şi? ţi-am lipsit? enorm! cam cât mi-am ostoit dorurile
prin şerpi de vin pe care-am dansat
jocul golului
eşti sufletul meu pereche
da? nu. şi eu cum o să ştiu cine e?
e simplu: dacă ochii lui au culoarea ochilor tăi
şi numele lui începe cu litera numelui tău
(dar nu cu litera neştiută, ascunsă-n scâncetul firii)
şi mai e şi născut aproape în aceeaşi zi cu tine e sufletul
tău
pereche restul e tăcere sleită
în râsul zidului
mi-e dor de tine asta o s-o auzi prin hohotele
mele prelungi şi prin mătasea atingerilor altui suflet,
dar tu să ştii că mi-e dor
(cineva scoate harta secretă cu umbra
paşilor tăi: actul 1: surpriza: nu-s şi ai mei)
nu-i aşa că-ţi va fi dor de mine până dincolo
de sfârşitul lumii? până la vară
apoi mă voi urca pe bicicletă
îmi voi lua rucsacul cu hălci de vorbe în spate
şi mă voi afunda în munţi
(fireşte, cu aparatul foto de gât
actul 2: certificarea: de alt gât)
şi în fiecare umbră  a coniferelor (ce cuvânt ştiinţific!) ţi se va părea
că mă vezi? nu. dar, desigur, aşa îţi voi spune
mai spre iarnă, la gura sobei, la gura ta,
când va veni actul trei (scena opt: sufletul lumina prăpastia)





























Alla Pugaciova-Million alih roz
   

7 comentarii:

  1. m-ai atins... e minunata... multe inainte sa-ti aduca muzele tale:)

    RăspundețiȘtergere
  2. No, asta chiar a fost stiintific. Ti-a fost benefic excitata creativitatea. Felicitari!
    Si, dupa ultimul act, cortina(!) se lasa reverential.

    RăspundețiȘtergere
  3. Avid consumator de poezie, nebun de legat cautator de literatura contemporana, rar mi-a fost dat sa citesc o poezie de talia si calibrul celei de aici! Sunt fara de cuvinte sau replica in fata ei. Plecaciune, Maestre!
    Si multumiri pentru minunatia asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poeziile (operele) cu adevarat bune si mari sunt acelea care plecand de la particular ajung sa exprime general valabilul, care se potriveste in situatii multiple la felurite persoane.
    Ceea ce ai produs aici e o mostra. Imi place cum cresti de cand te urmaresc: ai invatat cum se face sa cobori poezia din sferele de mai sus de noi si sa-i dai forma umana. Zambesc incantat vazandu-ti evolutia. Stii tu : cine simte, simte ce emana poezia aceasta si cum este lucrata. Bravo! Continua, acesta e drumul!

    RăspundețiȘtergere
  5. миллион алых розmartie 15, 2012

    De unde sa incep, catre ce sa ma indrept si unde sa inchei? Ai rasucit cele mai adanci fibre si resorturi, am murit si m-am nascut de cateva ori in versurile acestea, rafinate dar si puternice. M-am descusut prin toate colturile si am plans si m-am cusut la loc.
    Monica spune muza, eu spun har. E scrisa intr-un moment de har!
    Iar melodia...alte milioane de resoturi si de fibre!
    Iti multumesc, nici nu mai stiam ce inseamna sa fiu miscata de ceva.

    RăspundețiȘtergere
  6. multumesc tuturor.
    @exlibris: pentru mine, poezia (arta) adevarata nu inseamna neaparat s-o cobori de undeva de sus. inseamna s-o aduci si din adancuri. de altfel, pentru mine exista doua stari din care poti face arta: foarte sus si foarte jos. starile intermediare nu sunt relevante pentru arta, sunt producatoare de fake

    RăspundețiȘtergere
  7. http://www.youtube.com/watch?v=3a87i_8BPPw

    RăspundețiȘtergere