sâmbătă, 17 noiembrie 2012

cum să spui


cum să spui cuiva că
ţi-e dor de el când te arunci
în alte braţe
şi cum să-l minţi cu gura care sărută
o alta fie şi virtual absenţa ei
în viaţa ta prezenţa ei la pieptul altuia
(şi când te tăvăleşti de dor spune
altundeva te iubesc)
râsul ei tristeţea ta
stai şi-o aştepţi cu gura căscată
[să nu-ţi intre ploaia în gură de la atâta aşteptare]
acele buze nu-ţi spun
[fata cu două feţe]
numai ţie
te iubesc
[faţa cu două feţe]
ea [aerul şi cerul]
[ea] mai jos ca pământul

Explicaţie: această poezie nu-mi aparţine decât în măsura aranjării şi tăierii sale. Este un mail anonim primit, care, în introducere, până să ajungă la nişte înjurături inexplicabile şi de un prost gust teribil, serveşte un preambul cu valenţe poetice, pe care l-am forfecat (am mai şi eliminat câteva lucruri), l-am recombinat puţin, pentru că i-am simţit un oarecare potenţial. Printre multele mailuri anonime care îmi agasează căsuţa poştei electronice, iată şi ceva ce poate fi reciclat (mă rog, o parte din această scrisoare, restul e utilizabil doar de către vidanjă). Puteţi contacta autorul / autoarea /autorii mailului (pentru eventuale felicitări, întrebări, sau alte lucruri comunicabile) la adresa de pe care cu mult curaj a fost expediat:
Tom Tom tomtommil@yahoo.com

Un comentariu:

  1. wow wow wow! A iesit ceva de exceptie! Da, asta e chiar poezie! E arta! Eu cred ca tu esti autorul ei, cu toate ca tu ziceai ca nu ai fi. Adica sa ma explic:chiar daca materialul e al altuia, tu ai meritul de a-i da o forma care sa sune a poezie. E ca sculptorul care gaseste o bucata bruta de piatra si o slefuieste si face arta din ea. El ce sa zica? Ca nu este autorul sculpturii pentru ca materialul nu era al lui?
    Ti-a iesit ceva foarte ca lumea! Uite ca si injuraturile pot fi facute arta.

    RăspundețiȘtergere