Fiecare bloc cu Nea Nicul său

Cunoaşteţi tipologia de pe vremea lui Ceauşescu: tipul care-şi repară cu pasiune patologică Dacia la sfârşit de săptămână, plin de ulei de motor, ieşind să-şi "doftoricească" iubita odată cu crăpatul zorilor şi intrând în casă mult după apusul soarelui. Dacia, campiona mondială la reparatul cu sârma!
Avem şi noi în bloc un reprezentant al acestei specii, un vajnic apărător al tradiţiilor împământenite de veacuri, venind din negura vremurilor. Nea Nicu este un împătimit al Daciei sale verzi, pe care o repară în fiecare zi. De doi ani, de când îl cunoaştem, Nea Nicu face acelaşi lucru, zi de zi. Scoate toate piesele din Dacia verde, o repară cât e ziua d lungă, iar seara le pune la loc. Ca un Sisif al uzinei de la Mioveni, în ziua următoare o ia de la capăt. Ca în bancurile cu olteni: ce face olteanul când n-are ce face? Se dezbracă şi îşi păzeşte hainele. La fel şi Nea Nicu: cu o obsesie demnă de o cauză mult mai utilă, face zilnic acelaşi lucru, fără să dea vreun semn de plictiseală. Nu cred că, în doi ani, a mers cu maşina mai mult de patru ori. Bănuiesc că o ţine exclusiv pentru reparat, fără ea şi fără interminabilele reparaţii, s-ar simţi vidat de întreaga sa esenţă.
Chiar îmi făceam griji pentru vecinul meu, mă gândeam cum să vorbesc cu un bun psihiatru să întreprindem ceva pentru el. Însă, fiind mai atent pe stradă, am văzut ceva care m-a liniştit şi care mi-a adus aminte că trăim în România, ţara în care comunismul a învins abia după înlăturarea sa (vorba Adei Milea: "Ceauşeşti suntem cu toţii!"): cam fiecare bloc are Nea Nicul său, diferă doar culoarea Daciei.