marți, 15 februarie 2011

Despre îmbătrânire la Viena



Viena n-a avut chef de mine şi nici eu de ea. A fost rea, rece, mohorâtă, zgribulită, fulguită. Aşa că nu am poze să vă delectez. Viena se rezumă, de data aceasta, la camera de hotel şi la ingurgitat filme.

În rest, se vorbea despre poezii care tematizează îmbătrânirea. A fost singura chestie care m-a mai ridicat din amorţeală. Şi eu am spus-o pe a mea. Şi am avut câştig de cauză. A mea, vorba vine, a lui Rolf Bossert (16 dec.1952, Reşiţa – 17 feb. 1986, Frankfurt am Main). Iat-o aici în original, precum şi traducerea ei, aşa cum m-a dus pe mine capul s-o redau în română.

Sommer 1980

Kürzer sind die Nächte geworden,

wie die Beine der Lügen. Weiser

sind meine Freunde heut, und

ich steh wahrscheinlich ganz oben.

Das Wasser im Kühlschrank

ist kälter als sonst, oder

sind bloß die Zähne

wieder mal schlechter geworden?

Der gute Wille macht sich

Im Ehebett breit, ein Faustkeil

in die Beziehung, unter der Gürtel.

Der Küchengeist gibt sich

selber auf, das sind nicht

die Versorgungslücken allein.

Die Beliebigkeit hat alle Chancen,

zum Schlagwort zu werden.

In Gebieten, welche ich meine, der Welt

hat Politik die Grenzen der Perfektion

schon längst überschritten.

Das Altern hat aufgehört

etwas zu sein, das immer

den anderen passiert:

Wir sprechen von unserer Jugend

wie von Kurt Pinthus oder Dada.

Die Getränke sind teurer geworden

in diesem Sommer, und oft

schmecken die Zigaretten

wie Katzenpisse.

Dieser Sommer

liegt uns im Leib wie ein Stein.

Wir breiten Zeitungen aus

auf dem brackigen Wasser des Sees

und springen hindurch,

Schlamm im Maul, jetzt

müssen mir Kiemen wachsen,

darüber lässt sich noch reden,

ihr Weisen.

Vara 1980

Mai scurte-s nopţile

ca picioarele minciunii. Mai înţelepţi

îmi sunt azi prietenii şi

eu poate mai abitir ca ei.

Apa din frigider

este mai rece ca de obicei sau

iar mi s-au stricat

dinţii?

Bunăvoinţă se lăfăieşte-n

patul conjugal, sub centură

loveşte dihonia

Duhul din bucătărie se dă

bătut, nu numai

din cauza problemelor cu aprovizionarea.

Arbitrariul are toate şansele

să devină lozincă.

În alte zone ale lumii la care mă refer,

politica a depăşit demult

limita perfecţiunii.

Îmbătrânirea a încetat

să mai fie ceva, care mereu

se întâmplă altora:

vorbim despre tinereţea noastră

ca despre Kurt Pinthus sau Dada.

S-a scumpit băutura

vara asta şi adesea

ţigările au gust

de pişat de mâţă.

Vara asta

ne zace-n trup ca un pietroi.

Întindem ziare

pe apa sălcie a lacului

şi sărim prin ele,

nămol în gură, acum

trebuie să-mi crească branhii,

dar despre asta vom mai vorbi,

deştepţilor.


Doru Stănculescu - Fără petale


9 comentarii:

  1. Poezia asta imi evoca nu'sh de ce pe cea mai frumoasa femeie din lume Lizzy Pattinson sora lui Robert. Nu'i asa ca'i cea mai superba femeie din lume?

    RăspundețiȘtergere
  2. Bai, da' ai dat comentariul vietii tale:)))) Rar am vazut ceva mai pe langa. Pacat ca n-ai inteles nimic din frumusetea acestei poezii care pe mine m-a cutremurat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am observat că mă aflu în Lista ta de bloguri, mersi! Îmi place ceea ce scrii. Şi văd că eşti din Craiova, ca mine dealtfel

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa piesa cu un alint in urma iar cuvintele la fel , ai un blog care ma uimit! Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  5. Bravo! Cel de-al doilea vers ti se potriveste. Banuiesc ca a fost catalogata ca poezie subversiva inainte de `89 pentru ca are si tenta sociala ce ma duce cu gandul la lipsurile de dinainte.Ultimul vers imi este dificil sa-l inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  6. Profule, care al doilea vers? Cel cu "ca picioarele minciunii. Mai intelepti"? Ca nu inteleg...

    RăspundețiȘtergere
  7. "Mai intelepti...mai abitir ca ei."

    RăspundețiȘtergere
  8. Se vede ca esti capricorn, curat capricorn, minutios,indatorat de indetaliat, mai abitir ca o fecioara, cu o luciditate apriga, lipsindu-ti un zvac enorm al vorbelor, scrii prea corect, prea ordonat, prea atent.Felicitari, desi impartasim aceeasi profesie, as vrea sa poci scrijeli si eu atat de cuminte, de nealambicat,cu miros de vant curat,Eu sunt tornada.Cheers, am sa incerc sa te mai citesc, din respect pentru ca al meu blog se afla prin buzunarul tau.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ador Viena! m-as plimba zile intregi pe strazile ei...atata istorie nu poate sa te lase indiferent!pe mine una ma fascineaza!

    RăspundețiȘtergere