Mariţa, cea cu cuva şi tăviţa

Am botezat-o post mortem. Mama a fost prima care m-a întrebat cum o chema, cumva Mariţa? Nu, cum aşa, i-am răspuns? Azi, Tanti Ani, vecina, i-a zis tot Mariţa, după ce eroina fusese dusă la groapă. A primit şi ea nume abia după obştescul sfârşit.

Doctorul de maşini de spălat şi-a dat verdictul: deces iremediabil şi irevocabil. Alta. Dumnezeul maşinilor de spălat s-o odihnească-n pace şi fie-i casarea uşoară, că zece ani şi-a făcut datoria fără cusur, fără nici cea mai mică reparaţie, într-un ritm cotidian infernal, uneori şi de câteva ori pe zi. Arăta perfect şi după deces. „Ca nouă”, zice Tanti Ani.

E ciudat câtă lume se află duminica la prânz în magazinul de electrocasnice, să-şi caute maşină de spălat. Pe câţi oameni îi lasă maşina într-o astfel de zi. Am găsit şi cunoscuţi acolo, tot cu treburi de maşini de spălat noi. Nenea de la magazinul de electrocasnice e setat pe Indesit, îl recomandă în stânga şi în dreapta. Suspect ataşamentul lui necondiţionat faţă de marca italiană. Îi spun că am citit pe net părerile oamenilor care se plâng de acest tip de maşinuţă. Mă ia de incult şi de prost. Explică el cum e treaba, care maşină pe unde e făcută, într-o globalizare alarmantă prin haosul explicativ: Samsung îl fac chinezii, Whirpool, polonezii, Arctic, turcii, Electrolux, nu mai ştiu unde. Bosch sunt bune, încerc să articulez, totuşi, o opinie. Bosch e făcută de turci, spune chipul cu aer de superioritate, deşi pe maşina de spălat respectivă scrie mare, cam cât două palme de neam prost, „made in Germany” (deşi, dacă luăm în calcul numărul de populaţie turcă din Germania, mai că-mi vine să-i dau dreptate, dar risc să devin incorect politic şi sar de popou în sus cosmopoliţii globalizanţi). Mult lăudata de către domnul specialist Indesit primeşte contrareclama clienţilor, care nu vor să mai audă de acest tip. În fine, decizia finală este de a rămâne în familia Whirlpool. Zâmbetul dezamăgit din colţul gurii domnului spune tot despre ceea ce crede despre astfel de cumpărători profani.

A doua zi, este adusă acasă. Băieţii sunt tare amabili, o şi transportă în casă, 10 lei per etaj. 10 x 4 egal bine pentru ei. O şi iau pe cea veche de la uşă, cică s-o caseze firma (care n-are pic de treabă cu aşa ceva, dar ce contează?) După ce pleacă şi vecinetul strâns in corpore pentru a marca exact cum se cuvine un eveniment crucial cum este sosirea unui nou membru al familiei, primeşte şi dumneaei dreptul de punere în funcţiune.