De început...

Bănuiesc că toţi trebuie să scrie chestii superinteligente pe blog, când îl încep. Aşaaa...ceva care să uimească omenirea, cu care să intre în istorie, să devină parte integrantă a canonului universal, indiferent de domeniu. Am dat o raită prin blogosferă şi am văzut că se poartă aşa ceva. E musai să spui că citeşti. Să menţionezi, fie şi în treacăt, că ai de a face cu cărţi tralala tralala, să încerci să dezvolţi subiectul pornind de la lecturi...Deh, dă bine, nu?
Ca şi jurnalele, multe bloguri sunt minate de ideea de intrare în spaţiul public. Scrii, ştiind că vei fi citit (sau măcar asta îţi doreşti). De aici şi o protocolare foarte atentă, mimare de gesturi şi atitudini, de unde rezultă marfă contrafăcută, adică falsitate. OK, sunt şi bloguri extrem de autentice, dar destul de puţine. Restul, chiar şi cele care fac paradă exploziv de comportament provocator, sunt atent controlate, mimate. Se lucrează mult pe ideea de feed-back, conţinutul se corelează tocmai pe acest impuls de oglindire.
Gata, devin pedant şi nu se face. Oricum, vreau şi eu să rămân în istorie, nu?