Ţară de doctori

Recentul aşa-zis scandal dintre Ministerul Educaţiei şi fabrica de cretini cu diplomă "Spiru Haret" readuce pe tapet o problemă delicată: masificarea învăţământului românesc. Renunţarea la învăţământul de elite, la axarea pe acestea din urmă ca pe principala forţă motrice a ţării, reprezintă un mare pas înapoi. Ministra educaţiei era foarte fericită, nu cu mult timp în urmă, că, acum, aproape toţi românii pot face facultate. La stat sau la particular. Mentalitatea este tot cea din epoca ceauşistă: să dăm bine în scriptele europene, că de redus rata analfabetismului tot nu reuşim, decât în hârţoage. Numai că, acum, analfabeţii au şi diplome de facultate. Asta e singura diferenţă.
Dau o strigare prin satul numit România, să văd dacă a mai rămas cineva pe dinafară, dacă mai e cineva "nestudent" în ţara asta de "intelectuali". Pe ogoarele patriei seceră şi treieră studenţii, în fabrici dau cu ciocanele absolvenţii de facultăţi, pe străzile ţării patrulează masteranzii, având mare grijă de ordinea publică, masterandele te servesc la casele din supermarket, doctoranzii mănâncă seminţe nopatea, pe la intrările blocurilor şi beau bere ieftină, din pet-uri de 2 litri. O ţară înfloritoare, intelectuală până în măduva putredă a oaselor. Nici măcar Ceauşescu nu reuşise să impună o atât de imbecilă şi anormală masificare a educaţiei.
În curând, o să fim o ţară de doctori, că masteratul a devenit deja un topos al tuturor curvelor, a lsemiretardaţilor şi al poliţiştilor comunitari. O adevărată Castalie, în care nimeni nu va mai munci, ci vom purta nesfârşite discuţii intelectuale, cu cele 8-10 cuvinte din dotarea doctorilor şi doctoranzilor, vom face covoare din coji de seminţe, într-o simfonie totală a spiritului.