Muzichia

Iată şi minunea! După ce ani de zile s-a lăudat că o să compună muzică ba pentru Tina Turner, ba pentru R. Kelly, ba pentru Metallica sau Pink Floyd (deh, despărţirea de Roger Waters şi-a spus cuvântul, se căuta un compozitor nou), după ce s-a lăudat că va face muzică celtică, sau clasică, după ce a trecut de la druizi la metempsihoza egipteană şi, apoi, la feng shui, Costi Ioniţă (eternul manelist cu configuraţie retorică variabilă) chiar a produs surpriza, atunci când nimeni nu se aştepta. A ieşit pe "piaţa neagră" o melodie care, cât de curând, va beneficia şi de videoclip: Costi împreună cu Shaggy şi Bob Sinclar. Bun, n-am mai citat-o şi pe bulgăroaica Andreea (nelipsită de lângă Ioniţă în ultima vreme), la care contează orice alte calităţi în afară de cele vocale (inexistente, de altfel). Habar nu am cum a făcut şi ce a făcut ca să-i atragă pe cei doi în proiect, cert e că Costi (cacofonia este intenţionată) a reuşit ceea ce alţii doar visează. Că inflexiunile vocale ale lui Ioniţă amintesc tot de moştenirea balcanică a manelelor, că vocea Andreei e muncită din greu pe sintetizatoare, contează mai puţin. Shaggy sună bine, are multă dispoziţie şi implicaţie, e în vervă, mâna DJ-ului şi producătorului francez Bob Sinclar se simte şi ea. Proiectul transfrontalier româno-bulgar (Ioniţă-Andreea Nu-Mai-Ştiu-Cum), megacunoscut în zona Balcanică, unde rupe discotecile, are o şansă de a face mai mult.