Cărţi de joc

Ziua se stricase. Orice zi are termen de valabilitate. Te trezeşti în singurătate. Încerci să mai scuturi un nor. Şi degeaba.

La acest joc de cărţi nu trebuie să fii atent dacă ceilalţi trişează. Toată atenţia trebuie să-ţi fie îndreptată spre tine, ca să nu trişezi tu. Decartarea brăzdează carnea. Te joci pe tine. Nu-ţi mai e de folos nicio "poker face". În altă parte, artileria provoacă o canonadă după alta. Ţi s-a sleit mâna cu care joci. Prea târziu. De data aceasta, strada are sens unic. Te ridici de la masa de joc. Eşti obosit. O parte din tine rămâne la masa de joc. Vrei să-ţi arunci nişte apă rece pe faţa ostenită. Fosta "poker face". Care, de când e demascată, s-a făcut bătrână şi urâtă. Atâta vreme cât masca e la locul ei, nu poţi muri. Fără mască, falsificatorii de bani se trec mult mai repede. Ajungi la o perdea de catifea verde. Treci de ea. Apa rece pe chipul rătăcit. Treci dincolo de perdeaua de cuvinte. Şi te prăbuşeşti în gol. Vidul vorbelor. Stiletul din inimă. Totdeauna trebuie să ai grijă pe ce anume îţi mizezi mântuirea. Balanţa trebuie să fie foarte justă. Pericolul: balanţa cu un singur braţ.

Cazi în gol. Îţi vine să râzi dacă spui că ai riscat tot. Viaţa asta. Şi pe cealaltă. Nimeni nu poate fi acuzat. N-ai avut nici măcar o secundă vreun as în mână. Şi ai mers mai departe.

De azi, s-a încheiat. Orice mântuire îşi are termenul ei de valabilitate.

Te uiţi în urmă la fiecare pas făcut pe masa de joc. Totul un mare bluf. Tu unde erai în tot acest joc? Şi cine te-a jucat? Cu ce preţ? Nu mai pricepi nimic. Mă rog, înţelegi, însă nu îţi vine să crezi că, în tot acest timp, nu ai văzut stiletul înfipt în tine. E mare. Strălucitor. Are aura unui Dumnezeu. Lumina poate proveni şi de la înjunghiere.

Ce primeşti când renunţi la tine?

Masa de poker s-a dus. Ai din nou acea "poker face" care te-a făcut fericit. Şi prin care niciun stilet nu a putut pătrunde. Şezi inconfortabil la masa din bucătărie şi depeni amintiri. Masa nu răspunde. Constaţi că, de fapt, nu ai amintiri. Îţi potriveşti mai bine "poker face" pe chip şi pleci hai-hui prin lume.

Orele se târăsc pe pereţi. Cum poţi juca fără aşi în mână?

Îţi dai seama brusc de faptul că eşti o carte de joc. Nici măcar un as. Cineva te-a aruncat pe masă. La întâmplare. La cacealma.

Te uiţi la cărţile de joc ciudate. Toate sunt încrustate cu inima ta. Inimă roşie. Neagră. Albastră. E prima oară când deschizi ochii cu adevărat. Ochii te dor. Vezi toată calea stiletului.

Era foarte mult praf în jurul tău.

Inima ta e pe una din cărţile de joc. În zadar.

N-ai ţinut în mână niciodată cărţi adevărate. Ci doar unele făcute iscusit din cuvinte. Vorbe din praf. Care ţin doar câte o noapte.

Îţi strângi interiorul decartat pe masă. Bucată cu bucată. Ţi-e indiferent dacă îl mai pui la loc sau nu. Numai cuvintele nu ţi le mai iei. Le laşi să zacă acolo. Pe vecie.

Ai jucat cu visele. Visele erau deja putrede.

Priveşti urlând în oglindă. Vezi toate minciunile. Şi găurile din lume.

Sunt cel mai fericit om din lume.

Urma - Over