duminică, 30 august 2009

'Talienii

Luna august este, de câţiva ani buni, una de teroare pentru cetăţenii cât de cât normali din România. Se "hântoarce" acasă " 'talienii", adicătelea toţi ăia care munceşte (mai mult sau mai puţin legal) pân' Occident. Este luna în care înjur, blestem şi îmi doresc dispariţia de pe suprafaţa planetară a Apusului, care, în astă lună, pune lacătul pe ţară şi dă liber tuturor. Atunci vine în Românica şi ai noştri, că...deh, n-are ce să mai facă acolo. Dacă nu mai e prin oraşe niciun băştinaş, ei nu mai are de muncă. Nici măcar de furat, cei care se ocupă cu aşa ceva. Şi invadează plaiurile mioritice, care devin muuult mai mioritice în superba lor prezenţă.
August e luna unor adevărate Luprecalii estivale, în care totul le e permis celor întorşi din Occident. Nimeni nu zice nimic. Nici Poliţia. Nici opinia publică. Foarte mulţi, an de an, fac celebrele modificări prin case, fără a respecta un minim de decenţă. Nu ai linişte nici măcar în miez de noapte, bormaşina, ciocanul, flexul sunt aliaţii tăi în tentativa de năruire a ultimelor resurse nervoase. Grătarele sfârâie în faţa fiecărui bloc, manelele urlă în regim de permanenţă. Străzile se umplu de demenţi care conduc ca în junglă, numerele de Italia, Spania, Austria fiind adevărate bombe în trafic.
Nu e grav că Poliţia nu ia măsuri în niciunul din cazurile enumerate. Oricum, ne-am obişnuit cu existenţa parazitară a Garcilor. Grav e că oamenii, cei deranjaţi, nedormiţi o lună întreagă, frecaţi la icre şi la creieri le găsesc scuze şi nu se revoltă în vreun fel. Auzi fraze stupefiante de genul "Lasă-i, au voie, se relaxează şi ei, că şi aşa muncesc acolo..." Fraiere mioritic, cetăţean cu conştiinţa civică la nivelul hidrei de apă dulce, dacă eşti imbecil, atunci meriţi să te calce toţi în picioare. Şi tu munceşti, boule, în Românica, numai că o faci în condiţii de lucru mult mai proaste, pe bani insignifinaţi, într-un stress continuu. Numai că tu nu încalci legea la orice pas, pe principiul că munceşti. Dar " 'talienilor" li se permite orice, cu voie de la guvernare (indiferent de numele şi culoarea sa politică). Într-o ţară în care principala sursă naţională de venit economic sunt banii trimişi de căpşunari acasă (ca în cea mai pură ţară bananieră), e clar că li se permite totul. Le propun guveranţilor să se ia de mână cu scursurile care fac haos în luna august şi să se tireze câteva decenii din ţară. Până o să-i chem eu înapoi.
Azi sunt fericit. Am văzut de dimineaţă că sunt cozi kilometrice la vamă, pentru se întorc " 'talienii" pe la ţările lor. Să fie într-un ceas bun! Şi să le dea Dumnezeu după mintea şi apucăturile lor! În vecii vecilor, amin!

luni, 3 august 2009

Fiecare bloc cu Nea Nicul său

Cunoaşteţi tipologia de pe vremea lui Ceauşescu: tipul care-şi repară cu pasiune patologică Dacia la sfârşit de săptămână, plin de ulei de motor, ieşind să-şi "doftoricească" iubita odată cu crăpatul zorilor şi intrând în casă mult după apusul soarelui. Dacia, campiona mondială la reparatul cu sârma!
Avem şi noi în bloc un reprezentant al acestei specii, un vajnic apărător al tradiţiilor împământenite de veacuri, venind din negura vremurilor. Nea Nicu este un împătimit al Daciei sale verzi, pe care o repară în fiecare zi. De doi ani, de când îl cunoaştem, Nea Nicu face acelaşi lucru, zi de zi. Scoate toate piesele din Dacia verde, o repară cât e ziua d lungă, iar seara le pune la loc. Ca un Sisif al uzinei de la Mioveni, în ziua următoare o ia de la capăt. Ca în bancurile cu olteni: ce face olteanul când n-are ce face? Se dezbracă şi îşi păzeşte hainele. La fel şi Nea Nicu: cu o obsesie demnă de o cauză mult mai utilă, face zilnic acelaşi lucru, fără să dea vreun semn de plictiseală. Nu cred că, în doi ani, a mers cu maşina mai mult de patru ori. Bănuiesc că o ţine exclusiv pentru reparat, fără ea şi fără interminabilele reparaţii, s-ar simţi vidat de întreaga sa esenţă.
Chiar îmi făceam griji pentru vecinul meu, mă gândeam cum să vorbesc cu un bun psihiatru să întreprindem ceva pentru el. Însă, fiind mai atent pe stradă, am văzut ceva care m-a liniştit şi care mi-a adus aminte că trăim în România, ţara în care comunismul a învins abia după înlăturarea sa (vorba Adei Milea: "Ceauşeşti suntem cu toţii!"): cam fiecare bloc are Nea Nicul său, diferă doar culoarea Daciei.