joi, 28 iunie 2012

Vara nu dormim



De ani buni, moda estivală a oltenilor (nu ştiu dacă fenomenul este panromânesc) este….nu, nu neapărat grătarele (ele se fac neţinând cont de anotimp), nici decojitul seminţelor. Nu, este vorba despre „modificări”. Unde? În locuinţe, fireşte. Nu eşti om, dacă nu faci modificări. Să nu-mi spuneţi că n-aţi avut măcar trei-patru vecini care au făcut „modificări”. Şi e treaba lor cum aleg să-şi facă pereţii şvaiţer pentru a da naştere portalurilor ondulate şi lâncede, în cel mai pur stil oriental, lipsit de verticalitate, de aspiraţie spre depăşire, centrat pe trăirea flască a orizontalului fără de perspectivă. E treaba lor de câte ori sparg, trag, dărâmă, fac, dreg, iarăşi fac, iarăşi dreg…Nu am avut vară fără colocatari „modificatori”. La mine în bloc şi în cele învecinate. Acum am, concomitent, trei bucăţi de astfel de exemplare. Una la mine, altele două, în blocurile din faţă. Mai ales de când a lovit aşa-zisă criză, „modificările” în locuinţe au devenit „musthave”, au cunoscut o curbă incredibil de ascendentă, la fel ca vânzările de maşini din România. Halal criză!
Să revin la oile mele. Sau la modificatorii mei. Puţin îmi pasă de ceea ce-şi fac, din partea mea pot să dărâme toţi pereţii şi toată locuinţa şi să leviteze brahmanic la diferite etaje. Treaba lor şi gusturile lor, arcadele lor şi spoturile lor din tavane. Dar (şi sunt atât de sigur că aţi remarcat de atâtea ori pe propriile epiderme) ceea ce mă frapează ca o regulă generală, statistic remarcată în ani şi ani: toţi cei care efectuează „modificări”, le fac la cele mai imposibile şi mai urâte ore, la cea mai mare nesimţire, făcându-te să duci dorul unei planete depopulate. La orele când n-ar deranja pe nimeni, e linişte totală. Remarcabil talentul de a-şi alege nişte ore de stă mintea în loc. Verile, nu dormim, „făcem” modificări.

joi, 21 iunie 2012

Kempes is back


A revenit Kempes. Doamne ajută şi să fie într-un mare ceas bun!
Componenţa Rezident Ex: Ovidiu Ioncu (Kempes) (voce), Tavi Iepan (chitară), Christian Podratzky (bass), Matthias lange (chitară), Florin Cvasa (Flocea) (tobe), Adrian Popescu (chitară)
PS: pentru puţoii convertiţi peste noapte în rockeri: Povestiri din gară nu-i furat de la Cargo, e compus de Iepan, e melodia lui.
PS2: pentru aceiaşi: dacă voi nu aţi auzit decât de Kempes, nu înseamnă că restul băieţilor din trupă nu-s nişte grei. Căutaţi puţin şi informaţi-vă!



marți, 19 iunie 2012

The fields of Athenry


E despre viaţă. Nu doar despre fotbal. Unul dintre cele mai frumoase momente nu doar de la Euro 2012, ci, probabil, din întreaga istorie a soccer-ului. Clipe unice, mai puternice decât orice clip motivaţional. Era minutul 83 al întâlnirii dintre Spania şi Irlanda, ibericii conduceau zdrobitor, cu 4-0, iar Irlanda era trimisă deja acasă de la Campionatul European. A fost momentul în care suporterii irlandezi au început să cânte The fields of Athenry. Un cor uimitor, care a cântat continuu, chiar şi după fluierul final al arbitrului.  Cântecul, compus în 1970 de către Pete St. John (inspirându-se din evenimente ce au avut loc în vremea Foametei irlandeze – 1845-1849), a devenit imnul naţionalei de rugby a Irlandei, al celei de fotbal, al echipei de fotbal Celtic Glasgow, dar şi al englezilor de la Liverpool (versurile fiind modificate, The fields of Anfield Road).
Presa din întreaga lume a înregistrat corespunzător evenimentul, care a fost adăugat inclusiv în wikipedia. Suporterii spanioli au însoţit cu aplauze prestaţia irlandezilor.
Nu e despre fotbal. E despre credinţă, atitudine, respect. E ceva care nu se poate uita. E despre viaţă, în toate ale ei.