joi, 30 mai 2013

Häuseraugen


Am Abend stehn die Dinge nicht mehr blind
und mauerhart in dem Vorüberspülen
gehetzter Stunden; Wind bringt von den Mühlen
gekühlten Tau und geisterhaftes Blau.

Die Häuser haben Augen aufgetan,
Stern unter Sternen ist die Erde wieder,
die Brücken tauchen in das Flußbett nieder
und schwimmen in der Tiefe Kahn an Kahn.

Gestalten wachsen groß aus jedem Strauch,
die Wipfel wehen fort wie träger Rauch
und Täler werfen Berge ab, die lange drückten.

Die Menschen aber staunen mit entrückten
Gesichtern in der Sterne Silberschwall
und sind wie Früchte reif und süß zum Fall. 
 (Paul Zech)


miercuri, 29 mai 2013

Ochii caselor


Casele îşi deschid somnoroase ochii. Lumea se revarsă în ele. Fiecare colţ, o poartă către pretutindeni. Ochii caselor fac semne. Cine le înţelege, dispare în burţile aţoase, pântece încăpătoare, descheiate pe la gangurile cu porţi vechi. Privirile caselor moţăie. Te urmăresc peste tot. Cu o curiozitate de pisică bătrână. Care a văzut de toate, de la începutul lumii. Dar care nu exclude varianta apariţiei a ceva nou. Te simţi ca Alice în ţara minunată. Ca Hensel fără firimituri de pâine. Pupila goală plină de un cer care nu se mai sfârşeşte. Ochii merg oriunde cu tine. Sunt în lavanda alb-neagră ce-ţi inundă paginile care niciodată nu vor fi scrise ale memoriei.
Încerci să prinzi ochii caselor în scris. Negru pe alb.