duminică, 20 martie 2011

Hotarele limbii - hotarele lumii


În arhivele din Innsbruck descopăr un document interesant. Prin secolul al 17-lea, în Steiermark, negustorul de minereu de fier Ignatius (probabil varianta latinizată a unui Ignaz) se decide să-şi extindă veniturile. Drept urmare, încarcă 40 de care (un număr absolut fabulos la vremea respectivă) cu minereu de fier şi pleacă spre Polonia de astăzi, unde, auzise el, ar obţine un preţ mult mai bun decât se oferea în zona austriacă pentru marfa sa. Drumul e lung, Ignatius este escortat de circa 100 de slujitori, care aveau şi misiunea de a apăra preţioasa încărcătură. Trec luni de zile anevoioase pentru convoiul negustorului. Abia ajuns în zona Cehiei de astăzi, Ignatius ia decizia uluitoare de a se întoarce în Stiria natală. Cu marfa nevândută, cu peste 30 de oameni morţi pe drum în diverse împrejurări, Ignaz ajunge acasă şi, până îşi va da obştescul sfârşit, nu va sufla o vorbă despre motivele care l-au determinat să facă brusc cale întoarsă. Paguba pe care i-o produce această întoarcere este imensă, îi trebuie cam un deceniu să-şi revină din punct de vedere financiar.

La moarte îi lasă fiului său un lung manuscris care, pe lângă multe şi plictisitoare indicaţii privind administrarea afacerii, conţine şi dezvăluirea motivului întoarcerii precipitate din urmă cu ani buni. Ignatius nu ieşise niciodată din graniţele ţării sale. Ajuns pe teritoriul actualei Cehii, are de-a face cu oameni care nu-i ştiu limba sa maternă. Nici el nu înţelege ce vorbesc ei. Se îngrozeşte. Îi lasă scris fiului: „Să nu treci niciodată graniţa. Acolo nu trăiesc oameni!”

Fruntariile limbii au fost adesea sinonime în istoria umanităţii cu hotarele civilizaţiei. Cine nu-mi vorbeşte limba, acela nu-i om. Omul se defineşte prin limba sa. Aici se face joncţiunea cu teoriile cognitiviste moderne, conform cărora limba influenţează realitatea. Limba a fost şi este resimţită acut ca fiind unul dintre cei mai importanţi factori identitari (dacă nu cel mai important). Identitatea şi lumea mea nu ajung dincolo de limitele propriei mele limbi. Eu sunt eu atâta timp cât mă fac înţeles şi cât timp îl înţeleg pe celălalt. În Antichitate, „barbaros” erau numiţi de greci cei care „bolboroseau”, vorbeau o limbă neînţeleasă lor, nu cunoşteau o limbă elevată, precum elina. Barbarilor le erau atribuite toate epitetele lipsei de civilizaţie, erau „scursurile”, ca să o spunem mai pe şleau. Totul pornind nu de la elemente ale civilizaţiei materiale sau spirituale, ci de la faptul că nu cunoşteau limba. Pentru Ignatius, om simplu, cei care nu-i vorbesc limba nu sunt nici măcar indivizi care cumulează toate trăsăturile abominabile, ca barbarii, ci, pur şi simplu, nu sunt oameni. Sunt orice altceva. De aceea, zona aceasta necunoscută şi dez-umanizată este absolut de evitat de către urmaşi.

Fiecare popor se definea în funcţie de altul mai întâi prin diferenţele lingvistice, apoi pe baza altor deosebiri. Cele mai importante graniţe nu erau cele politico-administrative, ci cele lingvistice. Sau, cum spunea Wittgenstein: „Die Grenzen meiner Sprache sind die Grenzen meiner Welt” („Hotarele limbii mele sunt hotarele lumii mele.”)

enigma - the language of sound

marți, 8 martie 2011

Raport matinal


Cum poate mulţi dintre voi ştiu, în ziua de astăzi, în Românica europeană, ca să faci o acţiune, cât de insignifiantă, trebuie să faci un raport. Dacă cineva se plângea de birocraţia ceauşistă, atunci trebuie spus că cea de acum e inimaginabil mai terifiantă decât cea comunistă. Practic, tu, ca om care faci ceva, eşti transformat automat într-un birocrat. Dacă te duci la WC, trebuie făcut raport, în care să spui cauzele pentru care te-ai dus, scopul, durata şederii, consumul de hârtie igienică, dacă ai utilizat-o pe o parte, pe două, trei sau patru sau pe nicio parte, dacă modul de utilizare a hârtiei igienice a fost în conformitate cu normele UE, dacă debarasarea de hârtia folosită s-a efectuat în conformitate cu normele UE etc. După cum aţi ghicit, limbajul de lemn ceauşist a fost înlocuit acum de unul atroce, de oţel, o porcărie fără fond care are o frecvenţă verbală dejectivă redundantă per secundă demnă de Cartea Recordurilor. Partidul şi Ceauşescu au fost înlocuiţi în noul limbaj de superlemn cu UE şi alte sintagme ce ţin de globalizare şi multiculturalitate. Culmea este că există o sumedenie de persoane (sau personaje) car sunt ahtiate după asemenea rapoarte, redactarea lor le produce plăceri extatice orgasmatice. Sunt oameni reduşi intelectual, incapabili de gândire personalizată, ce găsesc mult mai practică o ghidare şablonizată, la fel ca şi modalităţile lor cognitive. Orice acţiune pe care o faci se transformă automat într-un proiect, pentru a cărui redactare imbecilă se cer sute de pagini. Totul cere raport, totul cere şedinţă: s-a rupt o clanţă: şedinţă. S-a găsit o hârtie mototolită pe jos: şedinţă! Orgasmaticii rapoartelor se simt în elementul lor: trăiţi în groaza birocratică ceauşistă, când ţi se cerea un raport şi pentru faptul că gândeşti, n-au reuşit să se debaraseze de aceste cutume. După o scurtă perioadă post-decembristă de derută pentru ei, când birocraţia era într-o uşoară deflaţie, iar ei se vedeau vidaţi de însuşi principiul lor ontic, acum salută cu bucurie revenirea în forţă a birocraţiei. Ei sunt stahanoviştii hârţoagelor, ei, cu intelectul lor subdimensionat dau apă la moară celor care cer asemenea prostii.

Dar să ne conformăm…În această dimineaţă mi-am cusut pantalonii de trening. Stop! Fă raport pentru asta!

PROIECT

TITLU PROIECT: COASEREA PANTALONILOR DE TRENING

Istoric: Întâi a fost o găurică. Pe cusătură. Care a avut o direcţie de dezvoltare disjunctivă. Adică a luat-o în toate direcţiile pe cusături. S-a făcut atât de mare, încât aseară am băgat piciorul prin ea.
Analiza: am estimat efectele catastrofei şi am ajuns la concluzia că trebuie remediată de urgenţă.
Instrumentar auxiliar, consumabile: ac+aţă
Concepte operaţionale:
- stabilirea registrului croitoresc şi a corpusului necesar lucrării (ac şi aţă)
- opinii diferite în capul meu referitoare la implementarea operaţiunii în stofă
- dezbaterea publică (tot in capul meu, me, myself and I) a conceptului seducător de „amânare” a operaţiunii
- dezbaterea publică (aceleaşi personaje) a conceptului hidos de „nevoie stringentă”
Interacţiunea interdisciplinară a proiectului:
- prezentul proiect este unul eminamente interdisciplinar, presupunând acţiunea combinată sinergic a unor discipline precum croitoria, muzica (fluieratul în timpul lucrului), erudiţia paremiologica invectivă (în cazul nereuşitelor pe parcursul operaţiunii), analiza discursului scatologic (în momentele de maximă tensiune, realizată de pătrunderea acului în mâna executantului, în loc de stofă), plurilingvismul (limbaj imprecaţional în mai multe limbi)
Desfăşurare proiect:
Etpa1: potrivirea lungimii aţei
Etapa 2: băgat aţa în ac
Etapa 3: coaserea propriu-zisă
Etapa 4: finalizare, scoatere ac din pantaloni, introducerea lui în papiotă
Costuri: minime privind instrumentarul auxiliar; mâna de lucru, moca.
Puncte tari, puncte slabe:
Puncte tari: - experienţa anterioară (relativă)a executantului proiectului
- nevoia maximă de efectuare a proiectului
- aţa de culoare neagră, la fel ca pantalonii
- coaserea pe dosul ţesăturii, astfel încât să nu se vadă
Puncte slabe: - dexteritatea sub medie a executantului proiectului
- lucrul mai de mântuială, pe principiul damnabil, neconform directivelor de implementare UE, „să ţină cât o ţine, când s-o rupe, cos iarăşi”
- esteticul aflat într-o oarecare suferinţă, pe aceleaşi coordonate nefaste, în neconcordanta cu prevederile UE, anume că „las' dracu' că-i pe dos, cine pana mea vede?"
- graba

Activităţi ulterioare încheierii proiectului: duş (raportul despre duş, al’dată)
Diseminarea rezultatelor: comunicarea acţiunii pe blog.

Sarmalele Reci - Prostia la putere

duminică, 6 martie 2011

De ce?


Din categoria „ce mai caută lumea pe net”. Astăzi, despre „de ce?”. Mi-a luat ceva timp să găsesc toate căutările şi să selectez dintre ele pe cele mai interesante, dar merită. Am râs cu lacrimi. Iată cam ce caută lumea pe google şi să încercăm să oferim şi răspunsuri:


Î: De ce a plecat Daniela Crudu?

R: Nu ştiam că a plecat (şi nici de unde), dar tare mă bucur.

Î: De ce au luptat românii pentru Unire

R: De fraieri, ca să le dea Băselu acum ungurilor autonomie teritorială.

Î: De ce mor păsările?

R: Eeeee…parcă numa’ ele…

Î: De ce mă dor sânii?

R: Data viitoare spune-i să fie mai puţin sălbatic. Sau, în varianta horror pentru tine, fă-ţi un test de sarcină.

Î: De ce ne-am căsătorit?

R: Ha! Te-a pocnit şi pe tine?

Î: De ce agaţă Vanghelie tinerele pe facebook?

R: Ce faceeeee? Dacă Vanghelie e pe facebook, să-l întrebăm care sunt formele de feminin şi de plural de la facebook.

Î: De ce gem femeile?

R: O să vezi tu când o să creşti.

Î: De ce învăţ eu?

R: Habar n-am. Ce ai de înveţi? El presidente a spus că ne trebuie şurubari, nu din ăştia cu carte.

Î: De ce îl iubesc?

R: Dacă ai ajuns să te întrebi, răspunsul duce inevitabil la o soluţie unică: de proastă.

Î: De ce oamenii deştepţi fac greşeli prosteşti?

R: Cine ţi-a zis că ăia ar fi deştepţi? Sau ai văzut proşti să facă erori deştepte?

Î: De ce urăsc Poli Timişoara?

R: Poate pentru că eşti din Arad şi fan UTA?

Î: De ce vine Moş Crăciun?

R: Dacă mai crezi în el, e bine. Multe salutări renilor, lui Piticot, Făt-Frumos, zmeilor şi întregii găşti.

Î: De ce Lucian?

R: Chiar aşa.

Î: De ce murim?

R: Ai puţintică răbdare (cam o viaţă) şi vei afla.

Î: De ce localurile deschise non-stop au încuietori?

R: Asta e întrebare încuietoare.

Î: De ce bărbaţii se însoară cu scorpii?

R: Şşşşşşştttt…să nu te audă.

Î: De ce baba Iaga nu are copii?

R: Din câte ştiu, asta e echivalentul Mumei Pădurii la slavi. Acum gândeşte-te şi tu omeneşte: cine să procreeze cu dihania aia? Nici măcar cel mai disperat.

Î: De ce beau bărbaţii?

R: Mărită-te şi vei afla pe propria piele (la propriu)

Î: De ce dorm mult?

R: Poate pentru că eşti un loser care te aduni de prin cluburi dimineaţa?

Î: De ce eu?

R: Asta e fără de răspuns. Nici Platon, Aristotel, Plotin, Boethius, Locke sau Uncle Sam n-au încă o variantă satisfăcătoare, deşi chiar s-au chinuit, săracii.

Gramophonedzie - Why Don't You .mp3