duminică, 27 decembrie 2009

Interpretări















Acum câţiva ani, la una din televiziunile locale, se transmitea înregistrarea Festivalului folk de la Calafat (unul dintre puţinele lucruri bune care au loc în măreţul şi inconfundabilul judeţ Dolj). Mi-a plăcut mult un cântec (de fapt un fragment, cât am mai prins eu) al unei tinere din Bacău, având o voce de excepţie şi un nume care te duce cu gândul la programele IT şi la faza lor de testare: Cătălina Beta. După câţiva ani buni, am avut parte de varianta completă a acelui cântec: Gândacul de pe deget. Cântecul se află la finalul postării, pentru oricine doreşte să-l asculte. Iar versurile (care, ca şi muzica, îi aparţin Cătălinei) sunt următoarele:

E atâta lumină
De unde vine? Te-ntrebi..
Căci doar ea e cu tine,
Iar luna, s-a pitit după un nor.

E atâta căldură
De unde vine? Te-ntrebi...
Căci eşti doar tu in tricou,
Iar vântul bate nebun.

R: Ia-o de mână,
Citeşte-i în stele,
Minte-o că e cea mai frumoasă,
Cheam-o mai aproape,
Lângă pieptul tău,
Să simtă şi ea galopul inimii tale.

Sărută-i gândacul de pe deget,
Scoate-i din păr firul de iarbă,
Ea îţi va zâmbi şi-şi va aminti
În iarbă...

Ce miros mai e-n aer?!
De unde vine? Te-ntrebi...
Când uşor ţi-acoperi chipul tău
Cu părul ei de catifea.

Şi când ea se ridică
Auzi un cântec
Şi te-nfiori, căci este cântecul ei

Rx2.


Acum, ca la şcoală, dragi copii, comentaţi versurile de mai sus. Tovarăşa învăţătoare, eu vă pot oferi două variante de interpretare:

Varianta 1 (beta): Să luăm fiecare vers în parte. Prima strofă are două întrebări retorice: "E atâta lumină / De unde vine...Te-ntrebi". Deci interogaţia de sorginte blagiană nu-şi are rostul, întrucât noi ştim de unde vine lumina, cel puţin pentru oraşul nostru: furnizorul luminii de proastă calitate poartă numele de CEZ (după cum la alţii, aceeaşi calitate de doi bani se numeşte E-ON). Dacă pentru părinţii noştri lumina venea musai de la răsărit, noi am rezolvat mult mai facil problema, în termenii portocalii ai unei economii de piaţă bazată pe rapt.

Versurile următoare: "E atâta căldură / De unde vine? Te-ntrebi.../ Căci eşti doar tu in tricou, / Iar vântul bate nebun." atestă o stare febrilă incipientă. În ciuda frigului, băiatul arde (constatăm şi inadecvarea vestimentară crasă), fapt care ne duce cu gândul la un început de gripă (sperăm să nu fie din cea porcească). Cei doi mai bine s-ar îndrepta spre primul spital din apropiere şi s-ar adresa medicului sau farmacistului.

Eeee...vine refrenul: "Ia-o de mână, / Citeşte-i în stele, /Minte-o că e cea mai frumoasă," Înţelegem de aici că băiatul cititor de stele este varianta masculină a lui Neti Sandu, iar cei doi nu au altceva de făcut decât să discute despre horoscop, ascendent, luna neagră etc. Persistă însă o întrebare: de ce să-i citească în stele? Eu înţeleg că a crescut enorm gradul de analfabetism al ţării, însă o citanie în cărţi poate ar fi mai oportună (deşi citirea din cărţi, acum, ar suna cam aşa: as de treflă, popă de roşu, damă de caro, valet de inimă neagră). Faza cu "minţitul" e "vrăjeala". A trecut timpul declaraţiilor măreţe gen Hyperion, s-a dus pe apa sâmbetei vremea când cavalerul era gata să modifice condiţia ontică proprie şi pe cea a universului pentru o fată. Acum e timpul minciunilor.

Şi trecem şi la patologie în cele ce urmează: "galopul inimii". Băiatul suferă de tahicardie sinusală, aşa indică simptomele. Fata are un interes aproape medical, îi ascultă inima ca un veritabil doctor de familie. Acum dăm în registrul horror: "Sărută-i gândacul de pe deget". Fata asta are o rodire monstruoasă, argheziană de-a dreptul, oare o scuipa şi râme? (ca în bancul acela cu pescarii). Fetei îi ies gândaci de bucătărie prin degete, parcă e mama monştrilor din Alien, care e invadată de acele creaturi mici şi scârboase. Sau e un interes entomologic eliadesc şi cărtărescian la mijloc. Rămâne de studiat!

"Scoate-i din păr firul de iarbă, / Ea îţi va zâmbi şi-şi va aminti / În iarbă..." Aici ni se confirmă că cei doi nu au fost prea cuminţi şi s-au cam tăvălit prin buruieni, din moment ce el îi scoate din păr iarba. Ea zâmbeşte, semn că a fost OK, managementul tăvălelii a fost optim. Iar ea îşi va aminti partida respectivă altă dată, cu altul, tot în iarbă. Zicala "poale lungi şi minte scurtă" nu se susţine, întrucât fata îşi va aminti. Se face aici recurs la teoriile lui Bergson, iar firul de iarbă juca-va rolul madeleinei proustiene.

"Ce miros mai e-n aer?! / De unde vine? Te-ntrebi..." Aici întrebarea retorică a băiatului nu poate primi decât un singur răspuns: enterocolită acută cu flatulenţă. Clar.

"Când uşor ţi-acoperi chipul tău / Cu părul ei de catifea." Imaginile poetice consacrate ne învăţaseră că părul e ca mătasea. Părul "ca catifeaua" ne indică o afecţiune a podoabei capilare, o îngroşare nefirească a firului de păr, o secreţie prea abundentă de cheratină. "Şi când ea se ridică / Auzi un cântec / Şi te-nfiori, căci este cântecul ei". În ciuda tinereţii deduse din context, fata se pare că suferă de reumatism, zgomotul produs la ridicare arătând că şi articulaţiile au fost afectate. Boala se află într-un stadiu avansat, dacă până şi băiatul găseşte zgomotul ca fiind înfiorător, ceva de genul Omului de tinichea.

Concluzia, tovarăşa învăţătoare, este următoarea: nu avem de-a face un text liric, ci cu un mic tratat medical, în care simptomatologia este prezentată clinic.

Varianta 2(alpha): Numai ceea ce este simplu poate purta numele de artă. Arta înseamnă simplitate maximă. Arta desăvârşită este tăcerea. Simplitatea este cea trece dincolo, care te apropie de original şi de originar. Oricât ar suna de paradoxal, dacă înţelegi legile de funcţionare a subconştientului, arta lui Dali, De Chirico sau Magritte este din cale afară de simplă. Uimitor de simplă! Gândacul de pe deget este un cântec fascinant de simplu, ce reduce la esenţă toate tentativele poetice care de care mai elaborate. Se întoarce spre centru cu o simplitate dezarmantă. Sunt gelos pe Cătălina Beta că a putut să fie atât de naturală, de ea însăşi, de simplă. Gândacul de pe deget emană franciscanism. Mă simt de parcă aş vedea o pictură de Giotto sau una a lui Fra Angelico, cu suavitatea şi lumina aferentă. Mă opresc aici, întrucât cântecul acesta trebuie doar ascultat şi simţit.

În rest, alegeţi ce variantă de interpretare vă convine.

PS: Cătălina, două mici sugestii: schimbă "minte-o" cu "spune-i" iar "citeşte-i în stele" cu "citeşte-i în suflet". Sunt doar două sugestii.


Catalina Beta-Gandacul de pe deget


7 comentarii:

  1. E evident ca prima varianta este o lupta a ta cu tine si o autopedepsire. De dragul jocului insa le postezi pe ambele (variante).
    Remarc ironia ta. Nu stiu cine si-ar dori sa intre in focul tirului ironiei tale care sunt convinsa poate mult mai mult decat ai postat aici (asta a fost doar un exercitiu cuminte, nu?). Ironia ta e o arma percutanta ca sa iti aperi sufletul. Si il aperi cu multa inversunare. Oare a patruns cineva pana la el? Dar tu?

    RăspundețiȘtergere
  2. psihofericiredecembrie 28, 2009

    Simo, ma insel sau raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare? Tu de ce ascunzi sufletul?De cine?

    RăspundețiȘtergere
  3. :))))). Prima varianta e cea buna oricum nu sunt pentru dulcegarii!!!. Maestre, ai talent cu carul, de ce nu scrii o carte?

    RăspundețiȘtergere
  4. Iar mi-a luat-o Liviu inainte cu comentariile! Of!!!
    Da, mi-au placut mult cele 2 postari (si cea cu nebunul). iar aici...Cosmin, nici tu nu crezi in prima varianta de interpretare, e foarte evident. Dar ai un talent (vorba cu Liviu de mai sus)...mama mama! Ce as face eu cu talent ca al tau!
    Melodia e jos palaria, ce sa zic? Iar Simo are si ea dreptatea ei: nu mi-as dori sa intru vreodata in bataia ironiei tale!
    Psihofericire: nu cred ca Simo a raspuns cu o intrebare la intrebare: era vorba de sufletul ce se degaja de aici. E aparat cu strasnicie. Omul asta are strategii extreme de aparare a lui, si da ironia aceasta absolut ucigatoare e una dintre strategii.

    RăspundețiȘtergere
  5. pentru psihofericire: eu nu-mi ascund sufletul. Aici vazusem sufletul blogerului si toate barierele pe care le ridica el in calea sufletului. Ziceam si alte posturi ca nu stiu cine s-ar incumeta sa riste sa tina prizonier un astfel de suflet, crezand in van ca-l va avea cu adevarat vreodata!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai, Simona, esti absolut impresionanta! Tu ti-ai gresit meseria pe lumea asta! Trebuia sa te faci cititoare de suflete, mai! Cum erau aia "cititori de oase" in serialul omonim. Dar cate idei admirabile ai, Simona, eclatante, brizante...nu ti-au pus niciodata problema sa le tii pentru tine?

    RăspundețiȘtergere
  7. :)))Ti-am zis ca esti periculos cand esti ironic. Iata o micuta dovada. Insa eu nu ma supar. Inseamna ca am avut dreptate si reactionezi ca un animal ranit fiindca tocmai noi ti-am intrevazut particele din sufletul acela pe care nu il arati nimanui.

    RăspundețiȘtergere