miercuri, 9 decembrie 2009

Marioneta


Ea este prezentă.În faţa mea. Cu o fustă roşie. Şi pantofi eleganţi. De piele neagră. Şi cu geanta pe umăr. Şi cu parfumul ei. Prea dulce. Pentru ea. Pentru mine. Pentru ceilalţi. Pentru strada plictisită de stropii inegali de ploaie. E în faţa mea.
El nu e prezent. Nu ştiu cum e îmbrăcat acum. Ce face în această clipă. Cum arată. Care-i este parfumul, dacă are unul. Dacă poartă un costum bleu, sau negru, sau gri. El există între două guri, care-l poartă de la una la alta. Ea şi prietena ei. Şi el în suflul vorbelor lor. Evaziv ca aerul unei nopţi de pierdere şi regăsire.
Ea este o marionetă. Marioneta lui. Aşa spune ea. Aşa spune mantoul ei roşu. Şi bluza ei neagră, cu volane spune la fel. Ea îl iubeşte. Ea se sacrifică pentru el. El e căsătorit. Şi nu e prezent. El e dur. Şi nu e aici. Ea îl iubeşte şi suportă şi îşi odihneşte picioarele într-o băltuţă. Apa încearcă timid să ia cu asalt pantofii bine întinşi. Ea are un dres fin şi e prezentă în faţa mea. Probabil şi el are haine de calitate şi e bădăran şi e undeva între două guri de femei, aleargă de la una la alta, în discuţia lor.
El este un păpuşar. Ea, o marionetă. Întotdeauna m-am întrebat, de pe când eram copil şi mergeam la Teatrul de păpuşi, cum arată o marionetă în libertate. Azi am aflat răspunsul. O marionetă nu e niciodată liberă. O marionetă se simte liberă doar atunci când păpuşarul o manevrează. Firele ei sunt libertatea ei.
O marionetă fără aţe tânjeşte după aţele care îi fac rău. Ea e o marionetă şi se află în faţa mea. Liber de neliberă.
El e căsătorit. Ea e legată de el prin miliarde de fire. Care o dor. Care o sugrumă. Care o vlăguiesc. Ar vrea să le rupă. Să se rupă de el, care nu e prezent. De el, purtat de respiraţii şi de vânt prin ploaia apatică de decembrie. Nu poate. Are de ales între două tipuri de condamnare la a deveni un nimic: cu el, sau fără el. Rezultatul, acelaşi.
Aţele sunt însăşi sensul existenţei unei marionete. Toate marionetele gândesc. Toate marionetele sunt triste. Chiar şi atunci când râd. Chiar şi atunci când parfumul lor pătrunde în inimi. Chiar şi atunci când schimbă poşetele. Sau poate mai abitir atunci când schimbă poşetele. Când schimbă hainele. Fardurile. Visele. Vieţile.
Ea era o marionetă. El nu era prezent. Mie îmi venea în gând numai cuvântul Preiselbeere.
Poţi afla o viaţă de om la un semafor, aşteptând să se facă verde. Uneori, aştepţi o viaţă întreagă să se facă verde.

expressions crew- marionette Mp3
Asculta mai multe audio Diverse

32 de comentarii:

  1. E o poveste de exceptie. Am citit-o de nenumarate ori si tot nu-mi vine sa cred, plus fondul muzical perfect asortat. E o poveste care ni se intampla tuturor, chiar daca sub diverse forme.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, tuturor ni se intampla. Istorioara asta e scrisa insa pur si simplu amazing, nu ma pot opri sa n-o recitesc, mi se face pielea de gaina de fiecare data. Realizez foarte multe lucruri de cate ori o citesc. Si da melodia e magnifica poate ne spune autorul cine e formatia, vreau sa stiu mai multe despre ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. da, si eu as fi curioasa in legatura cu melodia. in rest...sunt o cititoare de bloguri cu ceva (mare) experienta, si rar am vazut o combinatie atat dereusita intre text si muzica. Citesc ca in transa proza. E ceva acolo care ma face sa nu ma deslipesc de ea. Mi-am permis s-o trimit la toti prietenii mei si am avut aceleasi ecouri.
    @Liviu: da, toti o traim sub diferite forme. Tocmai aici, ca iti dai seama ca suntem cu totii niste marionete. Plus ca felul in care e scrisa ma da peste cap cu totul. Eu de fapt ma gandesc ca toata viata stam la "semafoare", ca toata viata e o problema de "semaforizare" pana la urma.

    RăspundețiȘtergere
  4. Revin propunandu-va o experienta: cititi de cateva ori la rand povestea pe muzica, de cateva ori una dupa alta fara pauza. Cititi si ascultati intens exact dupa cum e fragmentata proza. Veti simti ceva special, ciudat, greu de descris prin cuvinte. Nu-s numa eu nebuna, am primit confirmari si de la prietenii de-ai mei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc pentru comentarii si reactii. Legat de melodie: nu este un band propriu-zis: Expressions Crew este o trupa de breakdance coreeana. Melodia aceasta este dintr-un show senzational al lor, intitulat chiar "Marionette". Este un pasaj muzical din show.
    Da, Gabissss, e o problema de semaforizare: totul e sa ai sansa sa prinzi "unda verde", astfel incat sa ai cale libera peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am stat fara suflu de cand am citit. Mult timp nu mi-am revenit. Si eu sunt o "marioneta". Initial, am crezut ca e vorba de mine. Eram eu acolo intelegi? Apoi ti-am accesat profilul si am vazut ca esti din craiova si m-am mai linistit. de la craiova la Iasi e cale lunga totusi :). Da, toti suntem marionete. Si nu ne plangem. Pentru ca e bine. Pentru ca asa putem sa fim noi. Dar ce se intampla cand suntem propriile noastre marionete?

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru "Marioneta": e foarte interesant ce spui, dar poti detalia putin cu "suntem propriile noastre marionete"?

    RăspundețiȘtergere
  8. BIne ca promovati toate prostituatele lumii prin astfel de articole. Unde-i morala? Unde-i etica? Asta e internetul, asta e societatea, imorala, profund pervertita! Da, ce sa zic, "nemaipomenit" articol si comentarii!

    RăspundețiȘtergere
  9. Relu, ai dreptate, imi fac mea culpa, merit sa fiu ars de viu pe rug, impreuna cu toate marionetele din lume (dar tare mi-e ca ramane pamantul cam pustiu). Iata si rapunsul la intrebarea ce i se pusese "Marionetei", referitoare la cum putem fi propriile noastre marionete. Relu e dovada vie cum putem fi proprii nostri papusari prin coduri mentalitare anacronice, care ne manipuleaza si ne autosubmineaza.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ba Relule ba, cred ca ai gresit locul unde sa postezi! Du-te ma si spanzura-te pe undeva, ca oricum faci umbra pamantului degeaba pentru ca nu pricepi nimic din viata asta. Nici n-am ce sa comentez cu tine, ca-mi pierd timpul de pomana. Vad ca ownerul blogului a fost prea finutz cu tine, sa-ti traduc eu mai pe romaneste ce a vrut el sa zica: esti un bou Relule!

    RăspundețiȘtergere
  11. Relu, poti sa ne faci un mic serviciu si sa ne lasi?
    Da, "Marioneta" are dreptate: suntem marionetele noastre. Eu simt asta in fiecare clipa de cand am citit postarea si am ascultat melodia (intr-adevar, gabissss, se combina perfect scrisul cu melodia, am facut asa cum ai zis tu)

    RăspundețiȘtergere
  12. psihofericiredecembrie 13, 2009

    cred ca pentru cineva care poarta un nume atat de sugestiv, ar trebui sa fii mai empatic si ingaduitor cu lumea... tristetea-dojana, desi frumos mascata prin scriitura, nu e departe de acuza si judecata...La 30 de ani, e inca devreme. Dar esti scuzat, caci repet, scriitura e frumoasa...

    RăspundețiȘtergere
  13. @psihofericire: Unde ti se pare ca nu sunt empatic sau ingaduitor? Dimpotriva. Povestea beneficiaza de toata simpatia mea. Da, tristete exista. Si nu acuz sau dojenesc. E o situatie mult prea compelxa pentru a-mi putea permite eu sa judec sau sa acuz. Chiar mi s-a frant sufletul cand am ascultat povestea. Si la fel de mult am "sangerat" si atunci cand am scris-o. Poate ma lamuresti unde ai simtit acuzele mele. Si multumesc pentru interventie (sper sa nu te rezumi doar la ea). Aaaa...si inca ceva, legat de nick-ul tau (la fel de sugestiv si el, precum al meu nume real): nu exista fericire adevarata la nivel psihic, al constiintei, al ratiunii, al mentalului. Ci numai la nivelul sufletului. Numai aceea se poate numi fericire. Daca cineva se poate iluziona ca este fericit la nivel psihic, atunci imi pare rau de acea persoana. Insa poate a fost o ironie (autoironie?) cand ti-ai luat nick-ul si atunci gust la nivel maxim ironia.

    RăspundețiȘtergere
  14. mamaaaa, ce patetici sinteti toti....

    RăspundețiȘtergere
  15. psihofericiredecembrie 13, 2009

    Psihicul include afectivitatea, desi sunt "cazate" la "etaje" diferite...nick-ul meu nu e o ironie, e un stindard.Ai dreptate, fericirea nu poate fi traita pe bucati, desi o gasim cateodata firimituri.
    De unde am dedus ca nu esti ingaduitor? Din fiecare articol al blogului, tai fara anestezie cu bisturiul ascutit cu limba.
    Desi iti repet, stilul este extrem de placut,intelectual dovedesti ca esti un erudit si un bun analist, insa emotional pare ca folosesti blogul ca pe o pusca.
    Dar cred ca nu trebuie sa ne dorim toti sa pansam, iar scriitorii se pricep de minune sa puna lupa pe rani.Sa consider ca esti la prima operatiune sau nu ti-ai propus-o pe-a doua?
    Sunt convinsa ca nu e ti-e imposibil ca unul din posturile viitoare sa fie, in premiera pentru blogul tau, si "pansament".Dar vrei?

    RăspundețiȘtergere
  16. Afectivitatea tine de psihic, nu e nimic de demonstrat in asta. Vorbeam de suflet, suflet!!!! Cele 21 de grame pe care le pierdem la moarte, fapt demonstrat stiintific, daca pui pret pe stiinta cumva (eu , nu!, dar pana si stiinta a constatat ca se pierd 21 de grame in clipa mortii!!!). Ma bucur daca poti trai dupa un asemenea stindard si sunt si mai bucuros daca tu crezi ca ai ajuns la fericire pe aceasta cale. Desi daca te ghidezi in viata dupa lozinci, nu ajungi prea departe in drumul spre tine insuti/insati.
    Ce intelegi prin "pansament"?

    RăspundețiȘtergere
  17. psihofericiredecembrie 14, 2009

    Pai suflet, suflet zic...
    Am vazut "21 de grame" cu sufletul la gura, de atunci imi place mai mult Sean Penn. Stindardul nu e lozinca, e declaratia si calea pe care ti-o asumi cu fiecare por, inclusiv cu ceea ce numim, eu afectivitate, tu suflet, in general simtire.
    Dar eu nu cred ca ti-am spus ca am ajuns la fericire si nu ti-am spus nici ca am ales aceasta cale, a stiintei si nici ca ma ghidez in viata dupa lozinci. Insa presupui la final ca nu sunt prea departe in drumul spre mine.

    Quod erat demonstrandum: judeci.Elegant, dar o faci.
    Am gasit in final un articol pe blogul tau in care nu esti rau ci doar trist: cel cu accidentul studentei tale.

    Diferenta dintre noi doi este ca eu vreau oamenii fericiti, iar tu ii vrei cultivati, onesti si educati.Pe tine te intereseaza sa se inalte spiritual citind, pe mine ma intereseaza ca, daca tot asculta pe Nicolae Guta, macar sa simta fiorul, ce e drept, la alta scara, pe care altora li-l trezeste Vivaldi.
    Prin pansament inteleg un oarece grad de confort afectiv care da a doua sansa.
    Oamenii merita condescendenta, pentru ca stiu ca intarirea pozitiva e mai utila si placuta decat cea negativa, si pana si crimialii in serie isi pupa duios seara la culcare, copiii.

    RăspundețiȘtergere
  18. Nici mie nu imi placea foarte mult Sean Penn pana la acel film unde joaca admirabil. Mai mult m-a interesat la "21 de grame" modalitatea de realizare artistica a peliculei, care este una cu adevarat de exceptie.
    Nu vreau ca oamenii sa fie neaparat cultivati. Daca ii vreau fericiti, acest lucru nu se poate cladi insa pe nefericirea sau macar pe disconfortul celorlalti. Nu pot fi fericit daca il fac pe altul nefericit.
    Oooo, iar asta cu criminalii in serie...frumoasa consolare si duiosie!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. psihofericiredecembrie 14, 2009

    din nou judeci.
    nu am spus ca vreau fericirea unuia cu pretul nefericirii altuia. Dar nu pot decat sa sper ca fericirea genereaza comportamente alcaline, asa ca sparg un cerc vicios, dand credit si celor care nu se spala, si celor care triseaza, celor care nu citesc, repeta cuvintele ca "traumatizant" ca si cand ar savura o caramea, rad zgomotos si poarta ochelari de soare noaptea.
    Poate ca ei sunt doar in formare, doar intr-un stadiu al evolutiei, si nu o sa ma port ca si cand am vazut tot ce pot sa ofere.
    Dar cred ca panoramizam oamenii din poli opusi si, cat inca nu se transforma intr-un ping pong fara sa duca nicaieri.

    mi-a facut placere sa stationez pe blogul tau, dar e tare frig aici.

    RăspundețiȘtergere
  20. frigul adevarat e in tine si radiaza in orice. multumesc pentru vizita. sper sa mai apari.

    RăspundețiȘtergere
  21. "Poţi afla o viaţă de om la un semafor, aşteptând să se facă verde. Uneori, aştepţi o viaţă întreagă să se facă verde."
    ...alteori, trebuie doar să apeşi pe buton!...să vrei, să-ţi doreşti...să poţi...sau, măcar să ştii că există butonul (un buton)!

    Like a doll, like a puppet with no will at all
    And somebody taught me how to talk, how to walk, how to fall
    Can`t complain,I`ve got no one but myself to blame
    Something`s happening, I can`t control, lost my hold, it`s insane.

    I`m a marionette, just a marionette, pull the string
    I`m a marionette, everybody`s pet, just as long as I sing
    I`m a marionette, see my pirouette, round and round,
    I`m a marionette, I`m a marionette, just a silly old clown.

    http://www.youtube.com/watch?v=xzkkrDYRGSU
    (melitta)

    RăspundețiȘtergere
  22. Ehehehe...Willkommen, Melittchen! Super melodie ai postat! ABBA forever!

    RăspundețiȘtergere
  23. Dankeee! Schön dich zu...lesen!!

    Cam...novice intr-ale blogului! Da` vorba ceea: "trebuie să ai curaj, ca mine! trebuie s-o iscăleşti: anonim (ă)!"

    RăspundețiȘtergere
  24. psihofericiredecembrie 15, 2009

    astept urmatorul tau post.
    Sunt tare curioasa cum va fi.
    zi-mi, te rog, ca il pregatesti deja.
    Si daca va fi cu o miime de grad mai cald decat cele anterioare, o sa fiu impacata.

    ma bucur sa ne intalnim aici, melitta.

    RăspundețiȘtergere
  25. @psihofericire: "Marioneta" are foarte multa caldura. Si o spun fara pic de ironie, sa stii.

    RăspundețiȘtergere
  26. Uffff, ma bucur ca se continua dialogul. Credeam ca psiho si ownerul s-au sucarit, imi parea rau sa nu continue discutia, chiar era interesanta. Ma bucur sa vad ca ati revenit la sentimente mai bune. By the way: mi-am tras si eu de pe torente "21 de grame". Cred ca trebuie sa-l mai vad de vreo 20 de ori ca sa-l gust din plin, e suuuupeeeer. Multumesc de pont, oricum.

    RăspundețiȘtergere
  27. psihofericiredecembrie 15, 2009

    intr-adevar are caldura, dar doar in comparatie cu celelalte articole.
    astept in continuare postul urmator.
    gabissss, relaxezi foarte dulce atmosfera, si cred ca esti exemplul clar pentru ceea ce sustin eu:daca nu iti place ce se intampla, nu judeci, ci imprimi starea pe care ai vrea de sa o aiba lucrurile, fara sa se simta nimeni ciudat..
    de fapt nu ne sucarim, ne completam, reciproc puzzle-ul..

    RăspundețiȘtergere
  28. Chiar sunt foarte interesante discutiile. Acum am ajuns si eu pe acest blog si sunt placut impresionat.
    M-a manat si pe mine curiozitatea si am gasit spectacolul de unde este coloana sonora: "Marionette" Va invit sa-l vedeti, este abosolut fascinant. Este arta in cel mai inalt grad.
    http://www.youtube.com/watch?v=PkUnoG-wmLU

    RăspundețiȘtergere
  29. Marionetele cam tot timpul se afla la semafor. Culoarea pe care o cauta ele pentru a putea alege si apoi continua pe drumul ales se pare totusi ca nu exista. Asa ca se fac rosii, si galbene, si verzi si toate anotimpurile, fara ca sa aiba parte de cer si libertate. Poate ca ea poate fi implinita si fara el. Singura persoana pe care poate o cauta printre oameni este ea insasi.
    Dar poate ca tu o intelegi mai bine. Totusi... tu ai fost cel care a vazut-o la semafor :)

    RăspundețiȘtergere
  30. http://eleonoralisnic.blogspot.com/2009/05/cantec.html

    Cred ca aceste versuri s-ar potrivi aici :)

    RăspundețiȘtergere
  31. foarte frumoasa gandire.la fel de frumoasa exprimare...imi place!

    RăspundețiȘtergere
  32. Te rog frumos, spune-mi ca nu sunt o marioneta si stii tu pentru ce!
    Ca o sa ma pot elibera la dracu' de calaul meu si ca nu o sa ma doara, desi as vrea pe el sa-l doara ca flacarile Infernului cand o sa rup eu firele.
    Te implor, spune-mi ca n-o sa mor fara firele lui manipulatoare si ca o sa ma pot elibera de el! Mi-e frica! Sa mor eu! NU vreau sa fiu si eu o marioneta ca ea:((!
    Ma intreb cum ar fi fost sa citesc postarea asta in decembrie, cand era in plina ascensiune manipularea lui... Cred ca as fi plans si mai mult decat am facut-o deja atunci si acum...
    Nu vreau sa ma distrug cu totul incepand din toamna:-s:((!

    RăspundețiȘtergere