miercuri, 10 martie 2010

Chestionarul lui Proust (3)

Întrebarea numărul trei: Calitatea pe care o prefer la o femeie

Am lăsat puţin să se potolească pasiunile declanşate intempestiv de postarea trecută (manifestate la comentarii) şi continui detalierea răspunsurilor la chestionarul lui Proust (pe care l-am completat şi trimis de zile bune). Întrebarea cea mai delicată, orice răspuns riscând să producă nişte tsunami inimaginabile. Pentru că orice răspuns legat de calităţile femeii este aprioric incomplet. Iar reproşurile pot surveni din direcţia obiecţiilor de genul „bărbaţii nu pot cunoaşte niciodată sufletul unei femei”, lucru perfect adevărat şi verificabil în practică. Iar această necunoaştere nu provine, oricât de ciudat ar părea, din relaţiile complicate din interiorul sufletului feminin (o afirmaţie aparent extrem de blamabilă din partea-mi). Umila mea părere este că sufletul feminin este extrem de simplu (nu în sensul negativ): incapacitatea bărbatului constă tocmai în imposibilitatea de a vedea această mântuitoare simplitate, pe care o poate converti în transcendere, la un moment dat. Neintuirea acestei simplităţi şi decelarea pe paliere mult prea complicate duce la îndepărtarea de esenţa acestui suflet, de flanări insidioase pe teritorii care convertesc permanent fapta în incertitudine.

Revin la chestionarul tipului care ingurgita madeleine şi sorbea ceai şi îşi tot scormonea prin memorie. Calitatea pe care o prefer la o femeie este stilul. Un construct care îmbină factori cu valorizări diferite. Nu ştiu ce legătură are, dar acum ascult Jack Ingram şi încerc să mă concentrez la stil. Ce melodie ascult, asta are o importanţă redusă şi nimeni nu va şti vreodată. Nici măcar eu, după ce voi pune punctul final al acestui post. Stilul este acea trăsătură care transformă o femeie într-o lady. Este un melanj în proporţii incredibil de meşteşugite de mister (a nu se confunda cu minciuna – că tot s-a vorbit în comentariile precedentului post despre sinceritate – Misterul vine din străfundurile fiinţei unei femei, este acel „ceva” indefinibil, combinaţie de o infinită subtilitate de melancolie, amărăciune, expansivitate, retractilitate, de cochetărie ontică (nu trucată, nu exterioară, vulgară). Stilul se vede în cel mai mărunt gest al unei femei, în orice inflexiune a vocii sale profunde (exemplu referenţial de femeie cu stil, pentru mine, Doamna T. din procustianul pat de sorginte proustiană a lui Camil Petrescu). Vocea, ochii (şi toate dorurile lor rănite, dar neostoite) sunt elementele exterioare prin care se trădează stilul (System of a Dowm în căşti. It's a day that I am glad I survived). Stilul unei femei este acea stare profundă care face joncţiunea fulgerătoare între aici şi nicăieri, între azi şi totdeauna. Stilul autentic parcă lasă şi un parfum în urma sa, pe care l-ai putea recunoaşte, cu ochii închişi, dintre sute de oameni strânşi la un loc. Stilul adie în minte şi în suflet la mii de ani lumină după ce „icoana” posesoarei sale a apus. Stilul face acel mix unic între aproape şi departe, stilul e foc, pasiune, tăinuite şi dăruite celui ales şi numai lui. Stilul e dincolo de iubire, este, ca să fac uz de geometrizarea erotică mistică, transcenderea pătratului şi triunghiului şi ascensiunea imanentă în cerc. Şi cred că nu aş mai termina de aberat, dacă madeleina nu s-ar fi sfârşit şi ceaiul nu s-ar fi sfârşit. Words are only words /Can you show me something else / Can you swear to me that you`ll always be this way / Show me how you feel
More than ever baby
. (asta nu e vreo replică a domnului Swan).

La mine, ca şi la Buffon, „Le style est l’homme même”. Dar dincolo de asta, apreciez poate la fel de mult sinceritatea (deşi am fost avertizat în comentariile la precedenta postare să nu pomenesc de aşa ceva). Dar şi forţa de asumare a unei erori, capacitatea de dăruire totală, fără limite, fără rezonări în realitate (vedeţi povestea insuportabil de dureroasă a Simonei dintr-unul din comentariile trecute). Deşi toate acestea fac parte intrinsec, subiacent din stil.

Următoarea întrebare: Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei



22 de comentarii:

  1. Inainte de orice multumesc tuturor pentru sustinere. Nu mi-a fost usor sa-mi deschid inima, dar fata de voi m-am simtit ca intre prieteni.
    Cosmin, raman uimita: mai exista barbati care admira ceea ce admiri tu la o femeie! Inseamna ca mai exista sanse pe lumea asta, ca mai exista barbati. Cum spuneam si in alte comentarii, ferice de aceea care se afla in inima ta. Iar Psihofericire avea dreptate, se aplica in cazul tau (si in cazul fostului meu sot): un suflet ca al tau, cand daruieste tot si pe sine are pretentii totale. Are pretentii totale si pe buna dreptate, numai ca noi nu stim sa le apreciem si sa le satisfacem cerintele asa cum se cuvine si nici nu stim intotdeauna sa primim totul (eu sunt o dovada vie)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cosmin, chapeau! Imi vine stirgatul acela: ecce homo! Se mai gasesc de astia ca tine, care sa apecieze asa ceva? Nu doar sa aprecieze, ci si sa stie sa vada acest lucru, "stil", cum ii zici tu? Eu ii zic "eternul feminin" dar e acelasi lucru!
    Simo, te salut din nou cu frateasca iubire si cu tot respectul de care sunt capabila! Si eu, de mult mai mult timp ca tine, sunt fidela unui singur barbat (si acela nu e fostul meu sot, pentru ca el nu ar merita asa ceva.) Simo, ai incredere in mine: rabdarea iti va fi rasplatita candva, fiindca se va gasi cineva care s-o aprecieze, un barbat cu adevarat deosebit. Mie mi s-a intamplat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cosmin, ne-am dat seama de mult ca esti un tip deosebit. Dar acum chiar m-ai dat gata, ireversibil si definitiv "et pour toujours". Mama, mama...sa intru si eu in trupa laudatoarelor si sa spun ca e norocoasa cine te are? Si nu ca doar te are, dar si stie sa te tina langa ea? Sa ai parte de tot ce mai bun pentru sufletul tau frumos, multumesc mult pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  4. m-am binedispus de la prima ora...e frumos sa citesti asa ceva in timp ce iti bei cafeaua...

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiam si noi din auzite ca mai exista asemenea barbati. Iata-i si in realitate! Doamneeeee...si de ce nu-s ai nostri, oare? Noi cu ce am gresit si altele ce au facut incat sa-i aiba?
    Toata considerarea mea pentru autorul blogului. M-am simtit femeie cu adevarat doar citind randurile scrise. Imi dau seama cum e impactul in realitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, asta e tipul de barbat (one in a million) de care te poti indragosti pe toata viata si de la 10 000 km departare! Vorba ta Selvaje: cum dracului de toti aia ca lumea nu-s ai nostri?
    E o onoare sa ai langa tine un asemenea barbat, dar e si riscant pentru ca e foarte dificil sa-i oferi de ce are nevoie un astfel de om. Frumos si riscant!

    RăspundețiȘtergere
  7. Exact: e tipul de barbat pe care poate il intalnesti o singura data in viata, care te poate umple daca se decide sa se ofere cu totul. Omul cu sufletul cat cerul de mare pe care ti-l poate dezvalui exclusiv. Si pe care il poti pierde nestiind sa apreciezi sincer.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce sa zic, am ramas si eu gura realemnte cascata ca mai exista asa barbati pe lume! Dar pe unde circula ei, pe unde respira, ce fac de nu-i vedem? Exista un muzeu al astfel de barbati? Extraordinara postare, u made my day!
    PS:poate ca melodia trebuia putin mai ritmata, ceva de la niste DJ-i, gen Miki Love, daca tot vorbim de femei si iubiri.

    RăspundețiȘtergere
  9. in curand o sa ai toata romania la picioare, cosmin, ma rog, partea ei feminina si nu exista statistici care sa ne spuna cat la suta si din rest :-)
    de asta la paris intorceam eu capul pe strada dupa aproape fiecare femeie (ce lipsa de stil din partea-mi :-) - dupa cum spunea un prieten: frantuzoaicele sunt frumoase si cand nu sunt frumoase, nemtoaicele sunt urate si cand nu sunt urate :-)
    stilul explica totul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Roxana, crede-ma, realmente merita un astfel de barbat sa aiba orice la picioare. Merita sa jertfesti orice pe lume pentru un asemenea om!
    Ti-am vazut blogul, am ramas cu multa frumusete in suflet, felicitari sincere!

    RăspundețiȘtergere
  11. multumesc, Sophie :-)

    RăspundețiȘtergere
  12. Mai ca incep sa-mi schimb si eu parerea despre mine, vazand atata encomion la adresa mea. Nu am laudat femeile, nu am spus cine stie ce maretie, ci, pur si simplu, am spus calitatea pe care o apreciez la o femeie.
    @Excited: Las-o pe Miki Love, o striperita vai de capul ei si atat. Personal,daca tot vorbim de femei DJ, atunci o prefer de departe pe Vika Jigulina (care chiar stie ce este aceea meseria de DJ)
    @Roxana: nu ma multumesc cu toata Romania la picioare, tintesc mult mai sus, minim toata galaxia :))) Iar despre francezi si frantuzoiace, parerea mea nu e deloc buna. Stiu ca imi voi pune planeta intreaga in cap, insa, pentru mine, frantuzoiacele nu au stil, fiindca le lipseste acea profunzime interioara. In schimb, in ciuda parerii generale, nemtoaicele au stil pentru mine (sau hai sa delimitam: nu cele din centru si nord, ci partea sudica: bavarezele si tirolezele-ca tot sunt cam inrudite)

    RăspundețiȘtergere
  13. Cat sunt eu de dura, dar tot nu-mi pot opri un zambet admirativ cand citesc asa ceva. Excelent!
    Unde e desteptul ala de Fara Replica sa-si mai dea cu parerea neavizata?

    RăspundețiȘtergere
  14. Rafinament, eleganta, spirit, maturitate, forta..toate acestea tradeaza postarea ta. Legitima intrebarea deci: cum de noi nu gasim astfel de barbati in viata de zi cu zi? Si cand ii gasim sunt deja ai altora?

    RăspundețiȘtergere
  15. Psihofericire, pe unde esti?

    RăspundețiȘtergere
  16. http://www.youtube.com/watch?v=qneh8eJTcas

    RăspundețiȘtergere
  17. Provocare: credeti ca un asemenea barbat poate fi adjudecat cu forta de catre o femeie care sa-l tina sub papuc? Credeti ca un asemenea barbat, rar, foarte rar,exceptional de rar, poate fi cu adevarat fidel? Sau sa vedem ce intelegem prin fidelitate. Astept opiniile voastre.

    RăspundețiȘtergere
  18. Il omori daca ii ceri asa ceva. Sufletul unui asemenea om e un fluture, in sensul cel mai frumos al cuvantului.

    RăspundețiȘtergere
  19. Exact: intai sa definim fidelitatea.

    RăspundețiȘtergere
  20. Intrucat discutiile au luat o turnura neadecvata si s-au depasit anumite limite, consider ca este oportun sa le pun capat, trecand la postarea urmatoare.

    RăspundețiȘtergere
  21. Ba tocmai acum a devenit cu adevarat interesant...De ce sa parasim discutia?

    RăspundețiȘtergere
  22. De multe ori simplitatea este creata de niste mecanisme foarte complexe. Poate ca greseala este ca oamenii se uita la mecanisme si nu la sentimentul final :)Si barbatii sunt rude cu femeile ;) :p

    RăspundețiȘtergere