luni, 11 octombrie 2010

Hänsel, Gretel, muntele, lagărele şi încrederea


Ce ştiu eu să fac cel mai bine pe munte, în afară de drumeţii? Să mă rătăcesc, normal! Bineînţeles! Fireşte! Numai că asta nu e o problemă. Trebuie doar să ai încredere în munte. Niciodată nu am înţeles ideea conform căruia omul este într-o „luptă” permanentă cu natura. Într-o competiţie. Să supui cutare sau cutare element al naturii. Să fii într-un permanent război cu natura. Eu nu pot percepe lucrurile aşa: nu te confrunţi cu apa, muntele etc., ci colaborezi. Asta ca treaptă primă şi palidă spre o empatie generalizată. În orice caz, eu am încredere în munte: dacă nu te „războieşti” cu el, te scoate întotdeauna la liman. La câţiva kilometri de Innsbruck, am ajuns în Axams, de unde am urcat în Omes. De aici, prin pădure. Nu are rost să descriu şi, de altfel, nici nu pot, cuvintele devin rable bolnave în faţa pădurii alpine. Şi logic ca am luat-o pe urmele lui Hänsel şi Gretel şi m-am rătăcit. Nimic nu e mai frumos decât să rătăceşti (la propriu) pe munte. Ştiam doar că undeva jos, în stânga, este Kematen, iar jos, la poale, spre dreapta, este Völs. Am ajuns undeva în mijlocul lor. Pe drum treceau două bătrânele tiroleze 100%, simpatice foc, dotate cu beţe de nordic-walking. Le-am întrebat unde e o staţie de autobuz. S-au oferit să mă conducă. Am făcut vreo patru kilometri pe joc, gâfâind şi abia ţinându-mă de octogenarele antrenate. Foarte comunicative „îngeresele” mele de călătorie şi uite aşa am vorbit de una, de alta, aflând ele că sunt din România (deşi credeau că sunt din Germania). Şi am vorbit despre Sibiu, despre Banat, despre şvabii bănăţeni. Una dintre ele mi-a spus că, acum 50 de ani, a avut o prietenă şvăboaică din Banat, pe care a cunoscut-o în lagărul de refugiaţi ce se găsea în zona dintre Kematen şi Völs. Fugise din nebunia comunistă. Fusese deportată şi în Ucraina, după al doilea război mondial. Ce mi-a povestit bătrâna despre peripeţiile trăite de prietena ei în Ucraina, face să pălească romanul Atemschaukel al Hertei Müller. Atemschaukel e minciună pe lângă ce am aflat azi. Trebuie doar să ai încredere în munte…









Franzl Lang - Jodlere


6 comentarii:

  1. Maestre, ma omori cu zile cu pozele astia. Am innebunit de tot admirandu-le!

    RăspundețiȘtergere
  2. Change the worldoctombrie 11, 2010

    Ultima poze barem e senzationala pur si simplu de basm!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow!Cat de frumos poate sa fie...nu am cuvinte!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. ,, Nu frumosul , care este o nascocire omeneasca intereseaza in arta , ci pulsatia vietii. ''

    RăspundețiȘtergere
  5. Umbre si lumini printre copacii din padure... Splendide poze! Da,'trebuie sa ai incredere in munte'!

    RăspundețiȘtergere
  6. M-as rataci si eu pe unde te-ai ratacit tu!! Mai am eu un prieten care pe ceata s-a ratacit pe la Balea, dar nu s-a panicat si a luat-o asa pe unde credea el ca ar bine si culmea este ca a si fost!!

    RăspundețiȘtergere