marți, 17 iulie 2012

Zen în Craiova


Presupunem că ai o tentă mai zen. Şi că, dimineaţă de dimineaţă, ai obiceiul, la ora la care până şi uvrierii din primul schimb dorm, să meditezi. E ok, atâta vreme cât afară e iarnă, e toamnă, e primăvară sau, în general, sunt temperaturi de bun simţ. Mai dificil e vara, când, în ciuda orei matinale, mai trebuie să ţii fereastra deschisă în timpul meditaţiei. Nu de alta, dar ca să nu te concentrezi mai mult la dificultăţile provocate de caniculă decât pe meditaţia în sine.
Craiova. Bloc. 2012. Vară. Caniculă. Bloc egal, din păcate, colocatari. Începi meditaţia. Inspiri, expiri, te împământezi, mă rog, întreg arsenalul de început. Laşi respiraţia liberă, energia să circule. Până dai de primul hop: în loc ca, pe inspiraţie, să tragi lumină, simţi că începi să tragi fum de ţigară. Senzaţia devine tot mai acută, semn clar că manelodacii de la etajul al doilea s-au ridicat din aşternut (cu altă ocazie, despre denumirea de „manelodaci”) şi se pregătesc să-şi înceapă tura pe taxi. Valuri, nu de lumină şi iubire, pătrund în fiinţa ta tot mai puţin zen.
Depăşeşti momentul, începi să pătrunzi în dimensiuni tot mai profunde, până când, surpriză: un bubuit te readuce groaznic de brutal la realitate: Tutankhamon I îşi bârâie scuterul. La şaptezeci şi ceva de ani, în pantaloni scurţi, cu un tricou chinezesc fluturând pe el, cu nelipsiţii şlapi şi cu o cască de motociclist de prin a doua conflagraţie mondială, acest personaj, care le-ar da clasă celor ale lui Kusturica, trebuie să-şi facă numărul zilnic: multe multe multe (prea multe) minute bârâit scuterul, abia apoi plecat.
Reuşeşti să treci şi de acest hop, reintri în stările profunde, până când nasul îţi este mutat din loc de o duhoare de ceapă prăjită în untură în zori de zi. Deh, e caniculă şi vecina e harnică. Apoi urmează tradiţionala ei ciorbă de oase de porc, cu efect olfactiv aproape instantaneu, anume vomitiv.
Ai şansa să evoluezi spiritual mult în Craiova. În Craiova, la bloc. Oricum, de preferat canicula, decât ingredientele descrise anterior. Oricât de sporit ar fi disconfortul termic, fereastra închisă în timpul meditaţiei. Om shanti om (în ritmuri de ceapă împuţită).

Michel Pepe - Alchimia d'amore
   

8 comentarii:

  1. Eu mi-am găsit ieri camera mirosind a carne de porc pe grătar , cu usturoi , căci lăsasem geamul deschis , fără a ţine cont de obiceiul vecinei de la parter din blocul alăturat , care nu porneşte hota , ci deschide geamul ca să elimine mirosul de mâncare ... :))) Am crezut că înnebunesc , nici măcar odorizantele de cameră nu mai făceau faţă , cu toate că erau vreo 3 în funcţiune :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce melodie geniala...nici nu-i mai aud pe vecinii mei care s-au intors recent de la munca grea si cinstita din Franta si care sarbatoresc acum pe ritmuri exotice. Nu e nici la casa mai bine, la mine de exemplu miroase mai mereu a fum. Dar chiar geniala melodia :|

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti rautacios Cosmin! Pai din tot ce ne-ai spus TU ar trebui sa ne duca spre acea stare de meditatie.Ceapa este o leguma orientala folosita hat din vremuri apuse(ceapa-orient-meditatie-zen-nirvana).Fumatul(de cannabis) se practica in India de vreo 4000 de ani deci iar (fumat-orient-meditatie -zen etc.) Apoi hell
    angels-ul de pe scuter : are tricou chinezesc,slapi maronii cu crocodilul pe ei tot chinezesti,scuterul este tot original chinezesc(Linhai,Jinlun,Chiang Jiang)
    Unde mai intalnesti TU atatea conditii prielnice, spre a transcende spre acea pace interioara absoluta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cezar, ai mei vecini nu fumeaza canabis, ci mahoarca de cea mai proasta calitate.
      slapii "lu' vecinu'" nu stiu daca au crocodilul pe ei, sunt atat de uzati, incat nu se mai poate recunoaste nimic pe ei

      Ștergere
  4. Oriunde ai sta dai de acesti oameni pe care nu-i intereseaza daca deranjeaza sau nu

    RăspundețiȘtergere