Stairway to heaven
"Floare de crâng / Astfel vieţile / Şi tinereţile / Trec şi se stâng."
Mariahilferstraße cu Inn-ul
"Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul..."
Splendor in the grass
"Am luat pieptiş cărările spre munţi / Brazii cei falnici şuierau la tâmple / Şi am ajuns pe crestele cărunţi..."
"Când plângeai sub cruce, maică-ndurerată..."
Tare suntem singuri, Doamne, şi piezişi
Şi ajungem şi la colecţiile de tablouri şi obiecte de mobilier, adunate şi păstrate vreme de circa 500 de ani. Călătoria printre portrete se derulează pe parcursul a câtorva etaje, răgaz de a ţi se perinda prin faţa ochilor dinastii înfloritoare şi ramificate în întreaga Europă, ce au schimbat istoria şi destinul bătrânului continent, rămase acum doar în nişte portrete (ca în poemele lui Pillat), supravegheate atent de nişte aparate, care monitorizează perfect temperatura şi luminozitatea ambientală.
Sala spaniolă
Capela Sf. Nicolae a castelului
Împărăteasa Maria Theresia (Arhiducesă a Austriei, Împărăteasă a Ungariei, Boemiei, Croaţiei etc, Mare Principesă a Transilvaniei etc. - întregul titlu nobiliar numără peste şapte rânduri), mama lui Josef al II-lea şi un exemplu de autoritate a Absolutismului luminat.
Camera de curiozităţi şi comori Castelului Ambras prilejuieşte întâlnirea cu obiecte rare, aduse din toate colţurile lumii (primite ca daruri, sau aduse ca prada de război). O parte a acestei săli cuprinde tablouri ale „ciudăţeniilor”, devieri de la normal, de care spiritul medieval era foarte interesat: portretul celui mai păros om din lume şi al fiicei sale (un bărbat bolnav de hirsutism), tablouri cu pitici, oameni cu handicap, al unui nobil maghiar care, după ce ochiul, ţeasta şi creierul i-au fost străpunse cu o suliţă (care a ieşit prin spatele cutiei craniene) a continuat să trăiască şi…imaginea lui Vlad Ţepeş.
PS: o mare parte dintre comorile din Ambras au fost transportate la Viena, de către diferiţii conducători ai Imperiului.
Postarea de astăzi este dedicată artei războiului, aşa cum apare ea în mărturiile vremii, păstrate în castelul Ambras. Arme, armuri, secole de lupte traversate prin sălile castelului. Aveţi ocazia de a admira şi pe giganticul Bartlmä Bon (pe numele său real Giovanni Bona, din Riva de lângă Trient), care măsura nu mai puţin de 2,60m. Armura lui s-a păstrat, la fel şi scheletul, care se află la Institutul Anatomic din Innsbruck. Bartlmä Bon i-a însoţit pe nepoţii arhiducelui Ferdinand al II-lea (cel care a clădit castelul Ambras) la turnirul din Viena (1560), organizat în prezenţa familiei regale.
În nord-estul Innsbruck-ului, în secolul al X-lea d.Chr., se ridica burgul contelui Dießen-Andech, denumit ad umbras (la umbră). Astăzi, de conte si de familia sa nu mai aminteşte decât strada Andech. În 1133, burgul este distrus de către Heinrich cel Mândru, iar 150 de ani mai târziu este reconstruit. Castelul Ambras, monument istoric celebru în Austria, a fost construit pe locul burgului de către arhiducele tirolez Ferdinand al II-lea (1529-1595), fiul împăratului Ferdinand I, pentru soţia sa, Philipinne Welser.
În această postare: exteriorul şi parcul castelului.
