Cine l-a făcut om mare pe Mititelu?

Mititelu nu este groparul fotbalului craiovean. Vina acestui afacerist dubios, dintr-o Bănie excedată de lipsa unor axiologii sustenabile, este doar parţială. Povestea lui Mititelu este aceea a unui impostor cu iz interlop, girat de o mare de oameni creduli, orbi nu din prea multă iubire pentru Universitatea Craiova, ci dintr-o anumită comoditate intelectuală, grefată nefericit pe o penurie neuronală acută a zonei. Încă de când echipa familiei Mititelu (nicio legătură cu adevărata Universitatea) era în Liga secundă, am încetat să-l mai girez în vreun fel pe brutarul din Booveni. Ştiu că sună a laudă deşartă, însă am fost unul dintre primii din urbe care au ştiut adevăratele planuri ale mititelului, precum şi reala “potenţă” financiară a acestui dirijor de sandvişuri cu parizer servite într-un restaurant craiovean celor care îi pupau până şi urmele paşilor. Nu am mai mers la niciun meci al echipei mititeliene. Am încercat să îi devoalez intenţiile (care au şi fost puse în practică peste doar câţiva ani) şi incapacităţile prin comentarii la articolele sportive în “independentul” cotidian craiovean Gazeta de Sud, care mi le cenzura constant, preocuparea centrală a ziarului fiind osanaua mititeliană. Halal echidistanţă şi lipsă de interese!

Hai să trecem peste. Mititelu a făcut ce a făcut, oamenii au ieşit în stradă, la proteste. Nu am mers cu ei. Nu cu mult timp în urmă, prestaseră sărutări fierbinţi la partea dorsală a megastarului din Booveni, pe care îl vedeau ca pe Mesia fotbalului craiovean. Pe Mititelu l-au părăsit, uşor-uşor, acoliţii care îşi mai astâmpăraseră foamea prin crâşme craiovene insalubre din banii aceluiaşi Mesia. Ei chiar nu merită vreun crâmpei de iertare. Din societăţile tradiţionale încoace, curvele se lapidează.

Vremurile s-au schimbat, Universitatea a reînviat. Dincolo de orice, la orizont se conturează acelaşi scenariu: un finanţator care, de fapt, nu investeşte nimic, o echipă trăind de pe o zi pe alta, cu nişte petarde pe post de fotbalişti (cu câteva salutare excepţii), cu conducători mai preocupaţi de a fi samsari de tablouri decât de fotbal. Nu intru în detalii. Toţi fanii Craiovei le cunosc. Punerea în scenă mititeliană devine deja previzibilă, repetitivitatea şi ciclicitatea istoriei nu pot fi puse la îndoială.

Nici Mihai Rotaru nu e vinovat în totalitate. La fel ca în cazul lui Mititelu, vina cea mare este a altcuiva. La scară micro, este reluarea regiei delegării puterii în mâna unor viitori distrugători. Vinovaţi sunt cei care îl girează pe Rotaru şi pe samsarii de tablouri din fruntea clubului. Mergând la fiecare meci. Meci de meci, puneţi câte o cărămidă la clădirea imposturii. Dă foarte bine în anumite cercuri partinice să-ţi faci selfie la partidele Craiovei. De aici, o concurenţă acerbă de servilism fetid, ridicat la cote dezgustătoare, de prezenţe la meciurile Universităţii. Toţi aceşti lustruitori de dosuri, în căutare hulpavă de firimituri scăpate de pe la partide, girează un nou dezastru al fotbalului craiovean. Pestilenţa imbecililor care îşi bat joc de Universitatea este a maselor, nu a falşilor patroni. Mititelu şi Rotaru, la fel ca Ilinca sau Dinel Staicu sunt, în mare, exoneraţi de culpă. Niciun dictator nu rezistă fără acceptul maselor, sub orice formă s-ar manifesta acesta. Continuaţi cu selfie-urile pe stadioane şi îngropaţi, încă o dată, fotbalul craiovean!