O ţigară cât o lume

Pe o rază de lumină trec puşcăriaşii. Sufletele lor, în şir indian. Se ivesc din norii de praf şi dispar pe culoarele din subsol. Razele de lumină se joacă în colbul stârnit şi mai rău de ei.

Buzele arse. Pline de praf. Şi de sudoare. Ochii privind nesăţios spre fumul unei ţigări. Gestul. Degetele duse la buze. Gestul de a trage din ţigară. Dorinţa din ochii lor. Din degetele lor. Din visele lor. Şefu’, o ţigară? Şoapte printre norii de praf. Siluetele lor, defilând ca o amintire.

Gardianul. Şapca adânc pe ceafa asudată. Vă rog să nu le daţi nicio ţigară. Un bărbat stă pe un hol plin de praf. Fumează. Un deţinut cere o ţigară. Alt deţinut cere o ţigară. Altul şi altul. Cer o ţigară. Un gardian îşi aruncă leneş paşii pe urmele unor deţinuţi. Care debarasează nişte coridoare. Mobile vechi. Rupte. Chipuri. Destine. Şi bucăţelele lor. Un gardian se scarpină pe ceafa pe care îi adastă şapca. Îi interzice bărbatului să le dea ţigări. Şefu’, o ţigară?

Un bărbat fumează o ţigară. Prin faţa lui se perindă particule de praf. Sau deţinuţi. Şi un gardian. Un gardian cu şapca pe ceafă se apropie de un bărbat. Prin norii de praf. Prin fumul de ţigară. Deodată, este în faţa lui. Ivit de nicăieri. Bărbatul fumează. Ţine o mână în buzunar. Gardianul îşi mângâie bărbia. Cei doi se măsoară. Linişte. Se aud paşii puşcăriaşilor. Şi firele de praf cum se zdrobesc în lumină. Vă rog să ţineţi studentele în săli, până terminăm aici de cărat. Sunt puşcăriaşi. Şi nu răspund pentru ce pot face. E mai bine aşa. Pentru toată lumea. Un gardian face cu ochiul. Şi se îndepărtează. Un bărbat rămâne pe loc. Un deţinut trece pe lângă ei. Şi încă unul. Ţineţi studentele în săli.

Când lupul cel rău dă iama-n sat, copiii se-nchid în case. De frica lupului. De frica lor înşişi. Studentele stau în săli. Lupul cel rău dă târcoale. E în sat. Studentele nu fumează. Lupul vrea ţigări. Părinţii aprind focul în sobe. Copiii stau ascunşi sub plăpumi. Studentele scriu. Deţinuţii trec prin sat. Prin visele păturilor sub care stau pitiţi copiii. Lupul este mânat de gardian. Debarasează. Mobile vechi. Colbul şi blana lupului. Şi şapca roasă de gardian. Chipul gardianului se luminează fantomatic în roşul jarului. Silueta lui făcută din praf joacă. Face ape. Lupul urlă în sat. În sângele celor ascunşi sub perne. Sub pături. Sub paturi. În sobe. În sângele aburind roşu ca o ţigară. Studentele nu au voie afară. Lupul urlă. Deţinuţii cer ţigări.

Când lupul dă târcoale-n sat, studentele se ascund în literele pe care le scriu. Şi în pauzele dintre ele. În golurile lumii. Când deţinuţii cer ţigări, colbul se colorează roşiatic. Şirul puşcăriaşilor se întrerupe. După câteva pauze de respiraţie şi de praf pe bronhii, apare cel din urmă. Deţinut. Înotând în hainele lui largi. Când lupul înoată, focurile din sobe se sting. Păturile sar singure din paturi. Şi copiii îşi scriu numele în unghiile studentelor. Literele ies frumos din pixurile studentelor. Unui bărbat. I se spune. Să ţină studentele ascunse. Căci. Trec. Pe holuri. Prin praf. Prin fumul ţigării. Prin panica fiecăruia. Trec. Ei. Deţinuţii. Puşcăriaşii. Şapca de pe ceafă. Cel din urmă deţinut. Lupul a mâncat copiii. Sobele s-au stins. Jarul arde pe foile studentelor. Şi pe foiţa ţigării.

El. Se apropie. Se iveşte. De niciunde. Din norii de praf. De păienjenişi de gânduri. Nu priveşte ţigara. O devorează cu ochii. Ochii lui fumează. Bărbatul nu mai trage din ţigară. Ci din ochii mari de puşcăriaş.

Un bărbat fumează. Pe un hol. Valuri de praf. Nişte deţinuţi cară mobile vechi. Un gardian îi supraveghează. Nişte studente stau într-o sală curs. Şi nu au voie să iasă. Copiii. Cât timp lupul dă iama prin sat. Un deţinut rămas în urmă. Ţigara strecurată în mâna lui. Mâna la piept. De parcă ar strânge în braţe libertatea vieţii sale.

Un deţinut va fuma o ţigară. Şi se va simţi liber. Vreme de două. Trei. Fumuri. Un deţinut ţine în mână o ţigară. Ţigara face să dispară satul. Copiii. Focul. Studentele. Lumea dispare într-o ţigară.

Tudor Gheorghe- jalba hotilor din inchisoare
   

Tartuffe - cui prodest?

Dacă vrei să faci un Molière ai, după a mea umilă părere, două posibilităţi: ori să optezi pentru varianta clasică de transpunere în scenă, ori pentru una radical modernă, dusă chiar la extrem. Varianta de mijloc, locul acela „călduţ”, care să concilieze toate poziţiile, nu face vreun serviciu. Dimpotrivă. Pentru o astfel de variantă „călâie” a optat regizorul Kincses Elemér în varianta sa de Tartuffe, care a avut premiera pe 2 octombrie a.c. la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Mixul de variantă clasică peticită cu nişte „însăilări” moderne, dorinţa, total lipsită de curajul asumării, de a împăca toate gusturile, au făcut din Tartuffe un talmeş-balmeş plictisitor la culme, incapabil de o opţiune precisă. Viziunea regizorală de un amalgam lipsit de orice urmă de gust, previzibilitatea, indecizia s-au repercutat parcă şi în jocul actorilor. Tartuffe de pe scena Naţionalului craiovean se salvează doar prin prestaţiile lui Ilie Gheorghe (care dovedeşte încă o dată că poate face din cam orice bici cu pocnet puternic) şi Ralucăi Păun (deja o certitudine în lumea teatrului craiovean, diversificându-şi tot mai mult posibilităţile de exprimare artistică şi devenind, cu fiecare rol, tot mai credibilă). În rest, jocul celorlalţi m-a iritat prin rigiditate, teatralitate de prost gust, opţiuni limitate de configurare a rolurilor. Valentin Mihali, în rolul lui Tartuffe, e total lipsit de suflu (la propriu şi la figurat), e prea calin pentru multiplele faţete diabolice ale personajului său.

Un spectacol inutil, fără zvâc, lânced şi fad, cu toate că Molière este atât de pretabil la o multitudine de transpuneri, care de care mai curajoase şi mai entuziasmante. E păcat să ai o piesă atât de generoasă şi să te bălăceşti într-o mediocritate soră cu prostia. Cui prodest un asemenea show? Teatrului craiovean, cu certitudine îi face un deserviciu şi nu face decât să confirme seria premierelor mai mult decât discutabile şi îndoielnice din ultimii anii (din păcate prea mulţi). Regizorului nu-i foloseşte, de asemenea, o piesă care e ca o ratare de la 11 metri cu poarta goală. Şi atunci?

Tartuffe

de Molière
traducerea: Romulus Vulpescu

regia: Kincses Elemér

scenografia: Klara Labancz
foto: Florin Chirea

Distribuţia:

Tartuffe                           VALENTIN MIHALI

Orgon                              ILIE GHEORGHE

Elmira                             NATAŞA RAAB

Mariana                           ADELA MINAE/CORINA DRUC

Damis                             ŞTEFAN CEPOI

Cleante                           NICOLAE POGHIRC

Dorina                            RALUCA PĂUN

Doamna Pernelle           TAMARA POPESCU

Valer                               DRAGOȘ MĂCEȘANU

Domnul Loyal                 VALERIU DOGARU

Ofițerul                           COSMIN RĂDESCU

Flipota                            LILI SÎRBU

Patrick Sebastien--Pourvu que ca dure
   

Innsbruck, sfârşit de septembrie

Cântecul sufletului
   

Sfârşit de septembrie - München

Karlstor, una dintre porţile de intrare in München (cea vestică). Menţionată pentru prima oară în 1302

Marienplatz. Neues Rathaus (Primăria Nouă) din München (cea mai impunătoare construcţie a metropolei bavareze). Cu o înălţime de 85 de metri, a fost ridicată între 1867 şi 1909, în stil neogotic.

Turnul Primăriei Noi cu cele 43 de clopote şi cele 32 de figurine (care, pe melodia a diferite valsuri, reiau, zilnic, ceremonia căsătoriei ducelui Wilhelm I cu Renata von Lothringen în1568, din Marienplatz)

Teatrul din München

Statuia lui Maximilian I. Iosif al Bavariei

Marienplatz

Mănchener Kindl-Walzer

   

Oktoberfest 2011

 Gerhard Scholz - Trink, trink, Brüderlein trink
   


 

Mănăstirea Prislop

Mănăstirea Prislop, aşezată în peisajul blând şi domol al Haţegului

Mormântul Părintelui Arsenie Boca, unul dintre cei mai uimitori, puternici şi elevaţi oameni pe care i-a zămislit pământul românesc

Peştera în care a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, un alt mare sfânt român

Mormântul Părintelui Arsenie, locul unde şi iarna florile sunt vii.

 

GHEORGHE IOVU - Rugaciune

   

True nature

Llewelyn - Magical Earth