marți, 14 iulie 2009

Noile dicţionare

Gigi, EBA şi alte paiaţe vor depune, la Bruxelles, jurământul pentru a fi învestiţi ca europarlamentari. România are privilegiul de a trimite în Parlamentul European o faună rarisimă, compusă din saltimbanci, nebuni, curve. Ceea ce îi reuneşte, este coeficientul de inteligenţă situat undeva în zonele neuronale ale lui homo erectus din primele sale etape de mers biped. Prinţese dă Bamboo şi prinţi dă Pipera vor deflia, în toată măreţia lor, prin odăile Casei Europene.
Dincolo de calitatea nu îndoielnică, ci de-a dreptul jalnică a trimişilor în forul european, nu pot să nu mă gândesc la bieţii traducători, care vor fi nevoiţi să-şi îmbogăţească vocabularul cu termeni precum: "zdreanţă", "hahaleră", "succesuri", "jigodie", "stea-n frunte", "ţâţele oilor" şi alte noţiuni abstracte din filosofia pre-şi postkantiană.
Spunea cineva, mai în glumă, mai în serios, că europarlamentarii noştri au fost trimişi la Bruxelles, ca să scăpăm de ei. Un fel de export de cretini. Pe care cică noi i-am ales. De fapt, alegerile s-au făcut în laboratoarele partidelor, în crâşmele de ţară şi la magazinele din comune, acolo unde votul s-a traficat pe ulei şi zahăr. Pe făină şi mălai au plecat şi ei în capitala Belgiei. Şi se vor face, ca să rămânem în domeniul culinar, de rahat. Sau de cacao. Sau varză. Nu neapărat de Bruxelles.
În locul circului plecat pe meleguri euro, nu am putea face un import de nişte parlamentari austrieci? Sau danezi? Sau nemţi? Şi de vreo 22 de milioane de islandezi, norvegieni, suedezi, finlandezi? Cred că, în acel moment, lucrurile ar intra pe un făgaş normal în ţara noastră Românica.
Revin la bipedele vândute pe post de europarlamentari. Şi la nevoile de a adapta capacităţile lingvistice ale translatorilor la articulările humanoizilor de România. Nu am putea, mai simplu, pentru a reduce costurile echipelor de europarlamentari, în plină criză, să trimitem doar câţiva oameni, ca, de pildă, Nana Mouskouri, care să ştie cam toate limbile ce se vorbesc pe bătrânul continent? Mă gândesc că s-or găsi câţiva tineri capabili prin ruinele învăţământului românesc, ce ar putea suplini perfect mamiferele europarlamentare. Dar ei nu sunt angajaţi la Luxten, plătiţi cu 7000 de RON / lună, ca să-şi pună flori în păr şi să danseze manele la Târgovişte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu