luni, 29 august 2011

Mănăstirea Polovragi








FRANK DUVAL - Touch my soul
 

3 comentarii:

  1. Foarte frumoasa manastirea. Ma bucur ca am avut ocazia sa o vizitez! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mănăstirea Polovragi...n-am fost şi, cunoscându-mi „nesimţirea”, probabil că nu mă voi duce niciodată nici la mănăstirea Polovragi, nici la alta.
    Mi-am refuzat acest drept cu foarte mulţi ani în urmă. De ce? Nu vreau să-mi simt pielea ca de găină atunci când o privesc de afară, nu vreau să simt tristeţea, durerea şi chinul ce se revarsă din privirea icoanelor pictate, nu vreau să-mi simt iarăşi propria-mi sensibilitate, nu vreau s-o reactivez pentru a fi nevoită...iarăşi (a câta oară?)...s-o dezactivez, nu vreau nimic din ce m-ar putea face mai puţin „nesimţită” decât sunt acum....ar fi „un lux” pe care nu mi l-aş putea permite. Mă mulţumesc cu nesimţirea mea. Credinţa o port în suflet, dar nu oriunde în suflet, ci e ascunsă bine de tot. Acolo sunt doar eu şi Dumnezeul meu. Nu există biserici, mănăstiri, nici popi, nici amantele lor....doar nesimţita de mine cu credinţa ei cu tot...
    Ştiu, nu interesează pe nimeni...motiv pentru care, îmi cer scuze, domnul meu, pentru comment (cam lung), dar văzând fotografiile postate de tine, cuvintele au început s-o ia razna, dezvăluindu-mi propria nesimţire...atâta tot. Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. @IM: manastirea e frumoasa, la fel amplasamentul ei. Cand am mers acolo, era insa duminica dinainte dee Adormirea Maicii Domnului si era haos cumplit, din cauza imbulzelii oamenilor.
    @Anonim:Icoane triste? Nu te contrazic, dar e posibil ca fiecare sa vada in icoane, tablouri, carti (opere de arta) doar emanatia propriului interior. Intr-adevar, credinta e in suflete, manastirile si bisericile sunt doar locuri cu o elevatie spirituala sporita, care au un rol auxiliar considerabil in facilitarea contactului cu Divinitatea.

    RăspundețiȘtergere