marți, 20 noiembrie 2012

pauza de respiraţie


simona popescu ne ia cu sine într-o călătorie. sub atingerea sufletului său, literatura prinde viaţă. simona popescu te învaţă să iubeşti. să cauţi căile din tine care duc spre sevele nesecate. critica literară se face cu sufletul şi cu creierul. cu concepte îndelung hrănite cu sentimente. cu trăire.
criticii literari sunt oameni seci. morţi. care îi ucid pe cei despre care scriu. sub pana lor, literatura nu mai are nimic viu. piere. se sufocă. devine o magazie just ordonată. calculabilă. reductibilă la formule. la statistici. cuantificabilă. devine un peşte amorf. rece. repugnabil.
nu cred că există critică feminină. sau masculină. există oameni care trăiesc. şi oameni simulacru. cu viaţa searbădă. cuantificabilă. ambele categorii scriu precum trăiesc. simona popescu te învaţă să trăieşti. asta dacă vrei. ea este precum scrie. vie. suflet. pasiune. gândire potenţată de cele trei enumerate mai înainte.
poveştile prind viaţă sub pana şi prin glasul simonei popescu. poveştile sunt viaţă. sub magnetismul simonei popescu, timpul se suspendă. simona popescu nu este critic literar. nici cadru universitar. nici poetă. este poezia pe care o scrie continuu. şi care o scrie continuu pe ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu