Festivalul Shakespeare: ziua 3. Beijing-show not "made in China"

Dacă totul (sau aproape totul) e „made in China”, de ce tocmai o piesă de teatru jucată de chinezi să nu fie 100% „China like”? Teatrul Naţional din Beijing s-a străduit din răsputeri în a treia zi de Festival Shakespeare, însă efectul a fost mult sub aşteptări. Înainte de toate, ideea total nefericită a subtitrării, care era un rezumat lamentabil al mai multor scene. Or, cum mai mulţi dintre spectatorii prezenţi aveau oarecare mici dificultăţi de înţelegere a limbii chineze, efectele replicilor de pe scenă au fost mai degrabă ilare. Şi, cum s-a mers mult pe jocul de replici, noi, privitorii, am fost privaţi de foarte mult efect, trecând prin stări care au variat de la un amuzament iniţial, până la o iritare resimţită în cam toată sala către final (cauzată, e adevărat, şi de faptul că piesa s-a jucat fără pauză, limita de suportabilitate umană, fizică, fiind pusă din greu la încercare şi, deseori, depăşită).

Ceea ce a frapat în sens nu tocmai fericit, a fost „adaptabilitatea” chinezilor. Ne aşteptam la o reprezentare tipic asiatică, însă am avut parte de prea puţin teatru chinezesc autentic şi de mult mai mult europenism deficitar altoit pe o altă perspectivă artistică. O mezalianţă deranjantă, nesalvată de salutarele, dar mult prea rarele elemente figurative tipic chinezeşti, sau de inovaţiile pe aceeaşi filieră, care, utilizate convergent, ar fi putut conferi o altă coagulare şi o altă consistenţă spectacolului. Discrepanţe majore între stiluri insuficient interiorizate şi asumate, care au avut, de prea multe ori, un efect exact contrar celui scontat.

Au existat, este adevărat, şi lucruri cuceritoare. Unul dintre ele a fost tradiţionala cromatică a chinezilor, vizibilă în costume, dulce, delicată, culori care nu violentează ochiul, nuanţe care scot efecte conexe dintre cele mai variate. Iar absolut senzaţional a fost percuţionistul, uluitor, care a însoţit continuu acţiunea, potenţând-o, sau prevestind printr-o expresivitate extraordinară un evenimenţial crâncen. Pentru fiecare sentiment, sau grup de sentimente a existat un ton, redat minunat de un artist formidabil. Centrul de greutate al show-ului, pentru un public nevorbitor de chineză, s-a mutat pe muzica live, ea însăşi un spectacol.