duminică, 17 ianuarie 2010

Şi ce frumos ninge...

…şi ce frumos ninge. So what? I am a rockstar, vorba lui Pink. Ninsoare gălăgioasă, urâtă, de ianuarie. Ninsoarea sfârşitului de iarnă, când ştii că, în tainele pământului, se coace deja căldura insalubră a verii. Nu te-am văzut. Erai undeva pe lângă linia orizontului. Căutai cu disperare ceva prin zăpadă. Aveai un băţ cu un lup în cap şi scormoneai prin zăpada rahitică. Îţi căutai tinereţea, pe care nu o poţi îngropa în toiul ei. Sufletul îţi sare prin piele şi, atunci, iei lupul în mână şi goneşti nebuneşte pe străzi. Şi ce frumos ninge…Niciodată nu ai priceput ninsoarea cu adevărat. Va veni şi vremea când o vei înţelege mai bine decât orice pe lumea asta.

Veniseră unii în bar cu nişte păsări moarte să le plângă. Vin roşu peste penele vestejite. Orice pretext e bun pentru a te îneca în anii tăi. Mă numesc altfel. De fiecare dată, altfel. Singura mea calitate este că îmi ţin întotdeauna cuvântul. Deoarece cuvântul meu e altfel.

Veniseră unii cu nişte topoare să mă întrebe dacă am lămâi. Nu mai aveam. Pentru ei, am născut o portocală şi am aruncat-o peste gard. Unii îşi plângeau păsările cu râsete. Şi erau nefericiţi. Sau aşa ziceau. Ei sunt mereu la fel.

Şi ce frumos ninge…Înghiţisem ceasul. Ticăia în abdomenul meu. Şi, pentru prima oară, nu-mi mai păsa. Nici de el. Nici de ninsoare. Nici de ciocurile atârnând ca o penumbră pe lume. Ca toate intenţiile nicicând transpuse în practică.

Noaptea trecută am visat că fumam pipă. Am căutat ce înseamnă. Zice-se: viaţă uşoară şi îmbelşugată. Însă, în vis, era o pipă de nişte dimensiuni liliputane.

Veniseră unii cu nişte telefoane în bar să le cânte prohodul.

Cine are nevoie de ajutor, să ridice două degete sau două inimi. Sau să ridice două uitări. Două trădări. Două sfârtecări.

Veniseră unii să mă întrebe viaţa mea de la alfa la omega. Şi să-şi ia jertfa de sânge. Mă dădusem pe mine jertfă. Ei n-au priceput nimic: pe mine oricum mă jertfise altcineva, de multe ori. Din mine nu cursese însă sânge, ci vin roşu. Jertfă de vin. Ei erau bucuroşi. Eu eram şi mai bucuros. Ei jertfiseră un mort. Dar nu ştiau. Eu ştiam.

Ce faci când ninge? Acelaşi lucru pe care îl fac atunci când mint.

„Sometimes I dream about reality.” Dar îmi trece repede.

Veniseră unii cu nişte cai adevăraţi. De rasă. Şi i-am refuzat. Pentru că tocmai ascultam Robbie Williams şi nu aveam chef de ei. Apoi am regretat. Nu mai aveam ce face: deja ningea.

Nu am dărâmat puntea. Ci pe omul-punte. Nu ai voie să-l refaci. E o eroare. Mare cât o veşnicie.

Cine are nevoie de ajutor, să ridice capul sub pământ. Pe mine nu mă vede nimeni. Niciodată. „Am trup ce ceaţă, nu mă vede nimeni.” Cine are nevoie de ajutor să meargă în bar. Să se ducă la ei. Să ia păsările moarte. Pe unele să sufle şi să le redea viaţa. Pe altele, să le îngroape fără ciocuri în băutura cristalizată.

Şi ninge atât de frumos…

În loc de creştet, aveam o broască ţestoasă. Înecată în vin. Şi, pentru prima oară, nu mă păsa. Am învins, tovarăşi! Suntem mai puternici! Cei cu păsările moarte ne-au dat lovitura de graţie. Astfel că, de acum înainte, nimeni şi nimic nu ne mai poate ucide. Renunţaţi să mai fiţi bărbaţi, tovarăşi! Bărbaţii mor urât. Haideţi să murim superb, tovarăşi! Cred că, de fapt, păsările moarte îi plângeau pe cei care veniseră cu ele în bar. Dar ei nu-şi dădeau seama al cui prohod se cânta. Rămâne în urmă o colecţie amorţită de secunde, tapetată cu frunze de ficus.

Erai dincolo de linia orizontului. De mult. Dar nu ştiai că nu te mai vedeam. Lupul cu băţ te acaparase total. La un moment dat, lupul va dispărea. Nu azi sau mâine. Dar va dispărea. Abia atunci vei vedea că ai trecut dincolo de orizont şi că nu mă mai vezi. Deocamdată, lupul devorează neaua. Să ne scoatem unghiile şi să punem zăpadă în locul lor. Ţine mai mult decât nişte gheare de lup.

Şi ce frumos ninge…Zău? Cât e ceasul?


Manu Chao - Je ne t'aime plus

15 comentarii:

  1. "In acele inserari de iarna,cand noaptea roade din zi ca un cancer,cand prin geam nu ti se deschide decat perspectiva indefinitului pe un cer monoton si apasator,cand singuratatea devine atat de teribila,incat te impietreste intr-un extaz paradoxal fara revelatii,iar sentimentele nu tind nici spre viata nici spre moarte,ramanand atintite inspre monotonia si indefinitul cerului,in astfel de inserari se realizeaza conditia obiectiva a groaznicei senzatii de vid interior."

    RăspundețiȘtergere
  2. ...time to say goodbye. Sublim!
    Cine sa insoteste cu lupii, va fi mancat de ei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca acsta e cel mai bun text de pana acum. Ofera atatea directii de intelegere, incat te poti pierde in el, la fel cum te poti pierde intr-o ninsoare pe care nu o poti intelege cu adevarat.
    Vinul, lupul, ninsoarea, pasarile moarte iata cate locuri de destin, cu o forta simbolica enorma, greu de descifrat pentru fiecare dintre noi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gabissss, iti descifrez si iti traduc eu cateva lucruri: lupul este un animal totemic extrem de puternic. Simbolizeaza forta vitala, tineretea, forta sexuala/hormonala. Un simbol al puterii fizice. Trebuie sa tinem cont insa de 2 lucruri: lupul nu-si poate intoarce capul (deci nu vede ce e in spate, e lipsit de aparare la acest capitol, deci vulnerabil) si traieste in haita. Este un animal rudimentar, din acest punct de vedere. Pentru el, haita este totul.
    Batul cu lup in cap, care se transforma in lup cu bat si cu care se cauta prin zapada mica este simbolul cautarii sub stratul perfid de mic al realitatii comune. O cautare adevarata se poate face numai in profunzime, nu sub cativa fulgi. De aici si "n-ai inteles ninsoarea".
    Pasarile moarte cu care vin unii in bar sunt imaginea de adevarata forta a postului. Aici miza este la limita, simbolistica este foarte bogata, plus ca are loc o schimbare de poli: oamenii sunt cei plansi de pasari. Pentru ei, sau pentru unii, venise ceasul de pe urma, indiferent de ceea ce ar simboliza acel ceas de pe urma (ceasul inghitit). Intr-adevar, e cea mai buna si profunda scriere de pe blog.
    Blog cu Dragoste: iti raspund aici, pentru ca nu mi-ai zis daca citesti comenturile la posturile mai vechi. O, zei, cum sa nu o cunosc pe Elora!!!! Insa tu, daca nu esti din cercul nostru si o cunosti, inseamna ca esti o persoana cu adevarat importanta!

    RăspundețiȘtergere
  5. O capodopera. Un macel interior scos la iveala glacial. Felicitari, maestre!
    Niflheim: tu esti Lucian Mares?

    RăspundețiȘtergere
  6. Yvonne, da, cine se insoteste cu lupii, sfarseste prin a fi mancat de ei. Iar simbolul lupului l-a explicat excelent "ex libris" (multumesc mult,a fost foarte frumos). Trebuie sa tindem catre ceva mai inalt. "Pasarile moarte" si "lupii" ne videaza fiinta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Fotografia este foarte sugestiva: conturul persoanei este atat de estompat, incat poti spune si ca se departeaza si ca se apropie.
    O proza excelenta. Suprarealista pe alocuri.
    Mi-a placut comentariul lui ex libris. As mai adauga si eu: relevant mi se pare acel "unii", repetat la intervale bine gandite. Apoi: inlocuirea elementelor fiintei: capul, sangele, toate sunt inlocuite cu vin. O euharistie ratata, o jertfa zadarnica, intrucat batul cu lup scormonind prin viscerele omatului nu o poate pricepe vreodata. O jertfa inutila. Realizarea, constientizarea jertfei de fapt, care fusese efectuata de acelasi lup cu bat cu ceva timp inainte: constientizarea jertfei si a mortii.
    Ex Libris, ma mai ajuti putin?

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt niste imagini magnifice aici: imi inchipui deja niste oameni intrand cu un sicriu intr-un bar si petrecand "de suparare", desprins parca de la Kusturica. E tipic pentru popoarele balcanice, ca toate evenimentele capitale sa se desfasoare in bar: bucurie, tristete...toate in bar. N-avem nimic din decenta si din normalitatea unor popoare civilizate. Atat ne duce capul si mai avem pretentia sa progresam. Cu cine?
    Toate aceste proze se preteaza unor adaptari de micro-scenarii se pot face niste filmulete dementiale dupa ele.

    RăspundețiȘtergere
  9. Asta e poporul nostru: o adunatura de temebeli al caror unic scop in viata sunt barurile si cluburile. Zicea cineva, la un comentariu trecut, de ce vorbim de "suboameni". Iata suboamenii: indivizi lipsiti de cele mai elementare capacitati de gandire si simtire. Eu nu am vazut persoane care sa aiba ceva materie cenusie si sa domicilieze prin cluburi, sincer!
    De aici si toata viata care are loc in baruri si cluburi: toate evenimentele. Da, stim, imbecilii ascund lipsa lor de creier caracterizata prin bantuirea de cluburi in chestii de genul: "castigam experiente" (si ce faci cu ele, daca n-ai cultura sa le valorifici?), "scoala vietii" (pe asta o are si Vanghelu) si alte porcarii din acestea. Vorba ta, Balkan: cu cine sa progresam? Cu cazaturile de tipul acesta?

    RăspundețiȘtergere
  10. Ai dreptate din pacate Yvonne! Catalepticii astia in capul carora bubuie cluburile se dau mari specialisti si sunt gata chiar sa ne ofere "lectii de viata". Mi-e groaza sa vad pe mana cui ramane tarisoara noastra!

    RăspundețiȘtergere
  11. Am dreptate. Daca imi pierdeam vremea prin cluburi si printre pahare ("experiente de viata") nu as fi ajuns sa lucrez pentru Comisia Europeana la Paris. Sa nu intelegeti ca sunt vreo pustnica, dimpotriva. Dar intai mi-am creat o baza solida, apoi am inceput sa adun "experiente".
    Vin des in Romania, pentru ca una din misiunile mele este sa asigur legatura cu Romania la nivelul ONG-urilor. Si cand vad pleava care se numeste "tineret" (eu sunt doar cu putin mai varsta decat acesti abulici), imi vine greata si fac iarasi cereri peste cereri sa nu-mi mai intre Romania in sarcini.
    O adunatura de semi-turmentati. Plini de bani de la parintii lor. Foarte putini muncesc, pentru ca au parintii bani sa-i tina in nu stiu cate facultati (parintii fac facultati cot la cot cu ei). Principala preocupare: hainele (sa vedeti cum se imbraca tinerii din Franta si sa-i vedeti pe luxosii di Romania! O sa va cruciti), cluburile, telefoanele, barfa inutila ridicata la rang de preocupare nationala. Dar ii auzi mereu ca nu au timp. Niciodata nu au timp, desi nu fac nimic.Locul de munca ulterior este asigurat tot de banutii sau relatiile parintesti. Si imi vine sa-mi iau lumea in cap cand ii vad cat de dezgustati sunt de tara lor si cum vor toti sa emigreze (vezi sa nu!). Dezamagiti de tara lor pe care tot ei o baga in rahat prin neimplicare, prin tocat banii parintilor (si sunt foarte sfidatori cand vorbesc de banii "lor", de fapt ai parintilor, ei isi permit orice, au o aroganta de rau augur). Singura lor "implicare" este "in ce club ne dam azi in spectacol?", "ce haine ne mai cumparam?", "unde chefuim azi?", "ce mai bem?", "cu cine mai facem sex?". Ei aduna "experiente" in realitate, dar nimeni nu ii intelege cu adevarat. I-as lua un an in Franta, sa invete de la tinerii de aici ce inseamna responsabilitate, cumpatare, civilizatie, bun simt, respect, implicare.
    Nu vorbesc de toti tinerii romani (avem si tineri extraordinari), ci de masa lor amorfa si imbecilizata la maxim.

    RăspundețiȘtergere
  12. Din pacate, nimeni nu a priceput cu adevarat despre ce e vorba aici. De aici o mare tristete a mea.
    @ex libris: eu stiu ce inseamna lupul pentru wicca, plus ca l-ai combinat si cu conotatii psihanalitice. Dar e prea mult, nu lucrez cu texte pline de simboluri.
    @confusion: tu ai intuit mai bine conotatia de ansamblu a textului.
    @Balkan: nu are legatura cu Emir Kusturica
    Vad ca discutiile iarasi au dobandit o coloratura socio-poltica.
    @Yvonne: felicitari pentru postul pe care il ocupi. Imi dau seama ca l-ai obtinut pe munca si nu datorita faptului ca erai "fata lu' tata". Observatiile tale sunt dureros de juste. Si eu i-as trimite in Occident pe tinerii cu bani si fara de timp (chipurile). Dar pe termen nelimitat, nu pentru un an. Poate numai asa am mai avea sansa sa mai insanatosim tara.

    RăspundețiȘtergere
  13. Zimbrul din Carpatiianuarie 19, 2010

    Si ce te faci Yvonne ca si in strainatate stau frumusel pe banii parintilor? NU vor invata nimic din cele enumerate de tine. Nu vezi ca in ultimul timp in strainatate nu mai pleaca cei valorosi, ci cei cu bani?
    Eu zic ca solutia este un glont in capetele goale!

    RăspundețiȘtergere
  14. De ce gloante? Ca asta ar insemna bani de la buget, adica de la noi. Eu propun sa-i lasam sa se inece in prostia si alcoolul barurilor (ca sa piara pe banii lor, ma rog, ai babacilor). Dar cum alcoolul isi face cam greu simtite efectele nocive, mai bine spanzurarea. Sau ca sa nu mai cheltuim pe franghie si sapun, mai bine strangularea cu mainile.

    RăspundețiȘtergere
  15. Confusion, mi-ai cerut ajutor la comentariu. Textul acesta este o lovitura de gratie, o luare a capului. Dar cu multa arta, cu o arta desavarsita. Luarea capului dintr-o data, ca in ritualurile samurailor. Este o despartire definitiva, o secanta de o directete dureroasa. Nu stiu cine a fost ucis prin aceasta postare, sau a fost o dubla jertfa, dar stiu ca e ireparabila.

    RăspundețiȘtergere